Ni se va ierta în măsura în care iertăm

0
71

iertareȘi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă și noi iertăm tuturor celor ce ne greșesc nouă. ( Luca 11, 4)

Deseori, chiar iertãm supãrãrile care ni se fac, în adâncul sufletului nutrim o oarecare înstrãinare fațã de cel ce ne-a supãrat. Într-un asemenea caz însă ar trebui să așteptăm același tratament de la Domnul. Cu măsura cu care măsurați, cu aceea vi se va măsura (Matei 7, 2), spune El. Dacă spunem: „Aș vrea să te iert, dar nu pot”, nu suntem vrednici să ne apropiem de Dumnezeu rugându-ne să ne ierte. Mai bine lasă totul, lasă rugăciunea, lasă lucrul, și mai întâi împacă-te pe deplin cu toți, și abia atunci roagă-te iarăși lui Dumnezeu. Ai grijă, ca să nu-ți spună Domnul și ție la fel cu slugii viclene: Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, pentru că m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și eu am avut milă de tine? (Matei 18, 32-33). Ni se va ierta în măsura în care iertăm. Numai puterea Crucii Domnului ne poate izbăvi de ranchiună, dându-ne putința de a ierta la fel cum ne iartă pe noi Domnul.

În Hristos, Dumnezeu a împăcat lumea cu Sine Însuși, nesocotindu-le lor greșalele și punând în noi cuvântul împăcării (II Corinteni 5, 19). Dacă mărturisim păcatele noastre, credincios este El și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea (I Ioan 1, 9).

În primele timpuri ale creștinătății trăiau în Antiohia doi prieteni: preotul Saprichie și mireanul Nichifor. Dintr-o oarecare pricină, s-au certat și au încetat să se mai vadă. Între timp s-a iscat o prigoană împotriva creștinilor. Saprichie a foat prins și pus să aleagă între a jertfi zeilor sau a suferi pedeapsa cu moartea. Saprichie a ales moartea și a fost dus la caznă. Nichifor, care și înainte încercase să se împace cu el, s-a grăbit să meargă să se ierte cu mucenicul, și întâlnindu-l pe drum i-a căzut la picioare cu rugămintea: „Mucenicule al lui Hristos, iartă-mă!” Saprichie nu i-a răspuns, ci i-a întors spatele. Asta s-a repetat de câteva ori. Nichifor s-a ținut pe urmele osânditului până la locul caznei, continuând să-și ceară iertare cu stăruință, dar Saprichie a rămas neclintit în vrajbă. Ce credeți că s-a întâmplat?

În ultima clipă, înspăimântându-se, Saprichie s-a lepădat de Hristos și s-a învoit să aducă jertfă idolilor. Astfel, s-au împlinit asupra lui cuvintele Apostolului Ioan: Cel ce urăște pe fratele său este în întuneric, și umblă în întuneric, și nu știe încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui (I Ioan 2, 11).

Iar Nichifor a mărturisit fără teamă credința creștinească și a primit cununa muceniciei.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ