Nevoința

0
20

nevointaOrice nevoință trebuie s-o purtăm astfel încât nimeni în mănăstire să nu știe despre ea. Dacă află cineva despre ea, este rău. Să nu credeți că tăinuirea ei (să nu fie văzută, nici știută) nu este strict necesară. Este foarte necesară. Nevoința despre care se zvonește este deșartă – nu face nici două parale. [V, 702].

Ostenelile și nevoințele exterioare sunt mijloace: ele sunt prețioase numai atunci când ne duc țelul propus și sunt cerute de el. Să nu vă fixați gândul la ele ca și cum ar însemna ceva. Principalul sunt sentimentele și dispozițiile sufletești. Lor să le și acordați atenția dacă v-ați instalat deja în rânduiala exterioară a vieții. (IV, 703)

Regula mea este să am măsură în toate. Mai ales în nevoințele trupești este necesară măsura ca trupul să rabde. Sfinții Părinți aveau reguli foarte aspre cu privire la trup sau, așa cum spuneau ei, duceau o viață cruntă. Însă până acolo au ajuns treptat. Au început cu reguli nu prea aspre, dar apoi din ce în ce mai aspru s-au purtat cu sine. Amintiți-vă cum a procedat sfântul avva Dorotei cu Sfântul Dositei. După regula aceasta trebuie să viețuim și noi. Și mai aveau o regulă înțeleaptă Sfinții Părinți – să nu născocească măsuri aspre, ci să le ia asupra lor pentru anumite motive, mai mult pentru necesitățile vieții lăuntrice. (IV, 711)

Niciodată să nu țineți minte că ați făcut ceva, ci că sunteți doar la început: că doar începeți și nu ați făcut încă nimic. Așa vă veți întări; și în urma voastră nu veți vedea nicio nevoință și nicio faptă. Rugați-vă ca Domnul să le ascundă de conștiința voastră și să le adune de pe fața sufletului vostru și să-l vedeți întotdeauna gol, neavând nimic. Astfel veți alunga slăbiciunea și veți aprinde râvna. (IV, 720)

„Sfaturi înțelepte” – Sf. Teofan Zăvorâtul

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ