Nerecunoştinţa

0
25

Într-un grup de oameni se vorbea despre un fiu nerecunoscător, pe care tatăl l-a iubit nespus de mult, l-a încărcat de toate bunătăţile şi în schimb fiul l-a supărat, l-a asuprit, l-a batjocorit şi chiar l-a alungat de lângă el.

Toţi cei de faţă într-un glas au zis foarte revoltaţi de purtarea fiului nerecunoscător:

— Ar trebui să sărim cu toţii şi să-l omorâm cu pietre pe acest nemernic…

Atunci un credincios mai înţelept din adunare luă cuvântul şi zise:

— Este drept ce spuneţi dumneavoastră; asemenea fapte trebuie pedepsite aspru, dar se cuvine ca prima piatră s-o aruncăm mai întâi asupra noastră, asupra fiecăruia dintre noi.
Cum, de ce? întrebară ceilalţi oarecum revoltaţi!

Pentru că, dragii mei, avem şi noi un TATĂ, care ne iubeşte peste măsură şi ne încarcă cu toate bunătăţile. Şi întocmai ca fiul de care vorbirăm, facem şi noi; Îl neglijăm, Îl scuipăm, Îl batjocorim şi-L alungăm prin faptele noastre cele rele. Ştim bine cine este Acest Tată: este Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ai Cărui fii nerecunoscători suntem noi… Aşa că, prima piatră s-o aruncăm asupra noastră.

Toţi au rămas pe gânduri, luând aminte la felul cum se poartă fiecare cu Tatăl său, Cel din Ceruri.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016