Necazurile întăresc răbdarea omului înţelept

0
65

Un creştin avea un vecin rău, care-i făcea mai în fiecare zi câte un necaz. La început răbda cu greu necazurile, dar din ce în ce se întărea şi cu cât vecinul lipsit de minte îi făcea mai multe necazuri, cu atât el se întărea în mai multă răbdare.

După o viaţă trăită creştineşte şi plină de înţelepciune, creştinul muri şi în urma lui lăsă un testament, în care îndatora pe moştenitorii săi să dea vecinului celui rău suma de cinci mii lei drept mulţumire că necazurile pe care i le-a făcut i-au folosit foarte mult la îmbogăţirea răbdării.

Vecinul cel rău, aflând cele scrise în testament, avu o zguduire puternică în sufletul său şi din acea zi a devenit un om nou, urmând în înţelepciune pe credinciosul şi bunul său vecin, care plecase în lumea veşniciei.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016