Neascultarea părinţilor

0
46

Într-o zi, un vestit medic din Londra, pe nume Johnson, fusese invitat la cină pentru orele 19.00. Dar el nu putu veni decât la orele 20.00, când toţi invitaţii se aflau la mese, iar cina era pe sfârşite.

— Iertaţi-mă vă rog, zise el galben la faţă şi îndurerat. Astăzi este ziua în care a murit tatăl meu şi, în fiecare an, îmi fac o datorie scumpă mie ca să petrec toată ziua lângă mormântul său, indiferent ce s-ar întâmpla. Cu asta caut să ispăşesc neascultarea mea, care a fost cauza morţii sale.

Da… adăugă el oftând, bunul meu tată a murit din cauza mea! Şi ca să fie de învăţătură tuturor, am să vă povestesc cum s-au petrecut lucrurile.

Tatăl meu era un om cumsecade, vânzător de cărţi vechi pe una din străzile Londrei. În fiecare seară, el trebuia să care înăuntrul magazinului lăzile grele, pline cu cărţi.

Într-una din seri, simţindu-se suferind şi obosit îmi spuse să le car eu în locul său. Eu nu l-am ascultat, poate din mândrie, socotind această muncă înjositoare; poate din lene, nu mai ştiu.

Tatăl meu nu-mi zise nimic, ci se uită în ochii mei, prelung, cu amărăciune, că şi acum amintirea îmi sfâşie inima. A cărat cu greu lăzile cu cărţi înăuntru.

A doua zi a căzut la pat bolnav, iar după câteva zile a murit. Efortul a fost prea mare pentru inima lui slabă.

Şi Johnson, vestitul medic al oraşului Londra, izbucnind în plâns deznădăjduit, în faţa tuturor mesenilor, se lăsă zdrobit sufleteşte pe un fotoliu. Toţi cei de faţă aveau ochii plini de lacrimi!

Învăţătură: Să iubim şi să ascultăm pe părinţi noştri.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016