Natura și animalele ne învață că postul e bun

0
59

S2580001„Postul nu înseamnă numai să mănânci rar, ci să mănânci puţin. Adevăratul post nu constă, de altfel, numai în a domoli propriul nostru corp, ci şi în a renunţa la hrană în scopul de a ”da pâinea ta celui ce nu are” – spunea Sfântul Serafim de Sarov despre una dintre cele mai importante şi mai profunde legături dintre om şi Divinitate, indiferent de religie şi extinsă dincolo de credinţa în sine. Iar ca o foarte utilă completare, putem adăuga sfatul simplu, dar de o densitate extraordinară a ideilor pozitive, transmis nouă de Sfântul Vasile cel Mare: „Fă stomacul mic, limba tăcută, păstrează-ţi mintea limpede, inima curată, blândă și smerită. Iată postul.”

Să remarcăm mai întâi că nu toţi cercetătorii sunt de acord cu privire la utilitatea postului alimentar pentru îmbunătăţirea stării de sănătate. Totuşi el are o tradiţie îndelungata în istoria culturală a omenirii, semnalată încă din Antichitate şi valabilă până în ziua de azi, atât în Occident, cât şi în Orient.

Cu tot ceea ce înseamnă el (abţinere de la mâncare în cantităţi mari şi mai ales renunţarea la anumite tipuri de alimente în favoarea altora), postul poate fi utilizat ca metodă preventivă şi terapeutică pentru stările patologice legate de alimentaţia necorespunzătoare, reprezentând în primul rând un detoxifiant optim al organismului. În acelaşi timp, el permite corpului să îşi mobilizeze propriile mecanisme de apărare pentru a combate bolile, în acest timp forţele sale nefiind antrenate în procesul de digestie. Însa nu trebuie să înţelegem abstinența de la mâncare ca pe un medicament, ci ca pe o perioadă de repaus a aparatului digestiv, ca şi pentru toate celelalte aparate: aparatul circulator, cel respirator şi cel renal, însărcinat cu eliminarea unei părţi din materialele ingerate, dar neutilizate. În răgazul acestei „odihne”, energia organismului poate fi angajată în procesul de detoxifiere sau, pe parcursul bolii, în acela de vindecare. Fiindcă trebuie cunoscut un lucru extrem de important: organismul are resurse interne pentru a se vindeca singur, deoarece vindecarea este un proces biologic, o funcţie vitală, ca şi respiraţia, de pildă.

Persoana care ţine post de regulă îşi dă seama repede de diferenţa dintre a te simţi „binişor” şi adevărata stare de bine. Ceea ce unora li se pare incredibil este faptul că în timpul postului, nu simţim senzaţia de foame, deoarece cerul gurii încetează să mai fie stimulat de hrană, dar şi de amintirea gustării precedente sau de gândul la cea care ar urma. Pe de altă parte, postul poate să devină o metodă optimă pentru atingerea şi menţinerea greutăţii ideale, în primul rând atunci când este foarte dificil să-ţi stăpâneşti foamea. Când omul ajunge să-şi dea seama că, ţinând post, nu numai că scade în greutate, ci totodată câştigă ca frumuseţe (pielea este mai strălucitoare, ochii sunt mai limpezi) şi capătă o energie fizică şi psihică remarcabilă, tinde să se respecte mai mult, ceea ce îl va face să aibă mai multă voinţa.

Dar nu numai atât: odată cu restabilirea formelor trupeşti, postul aduce cu sine efecte binefăcătoare asupra altor mecanisme fiziologice, cum sunt somnul (dispare insomnia!) sau anxietatea (are un efect relaxant asupra sistemului nervos) şi, în general, reglează toate funcţiile corpului, inclusiv digestia şi activitatea intestinală. Nu de puţine ori, când apare senzaţia neplăcută de încărcare şi greutate a stomacului, poate că este momentul să sărim complet peste una dintre mesele zilei, pentru a permite organismului să-şi regăsească echilibrul; în cazul unei îmbolnăviri reale, dacă obiceiurile nu ne-ar face surzi la propriile noastre cerinţe, organismul ne-ar semnala calea abstinentei printr-o respingere instinctivă a mâncării. De fapt, se întâmplă de multe ori cu cei care au gripă sau febră, uneori şi cu greţuri, să vrea să respingă hrană şi să mănânce totuşi în silă, cedând obiceiului sau insistenței familiei, care este convinsă că hrana este necesară pentru combaterea bolii. În asemenea situaţii, ar fi mult mai înţelept să aşteptăm ca propriul corp să ne semnaleze nevoia de a mânca, odată cu revenirea stării de sănătate.

Acelaşi lucru se întâmplă atunci când persoanele sănătoase ţin un post mai lung: în realitate, senzaţia de foame este cea care determină necesitatea organismului de a relua alimentaţia, şi, până când nu se iveşte foamea, putem fi siguri că natura a asigurat din plin energia necesară ocrotirii organismului. Acest lucru îl ştiu bine animalele bolnave sau rănite, atunci când îşi caută un loc ferit unde să se odihnească fără nici un fel de hrană.

Trebuie să învăţăm astfel, de la lumea vie nealterată de produsele civilizaţiei umane, că abţinerea de la mâncare, însoţită de odihnă, este în mod natural o metodă excelentă de vindecare a bolilor. Totodată, să nu trecem peste faptul că este şi o „armă” puternică de transformare psihosomatică, adică în acelaşi timp trupească, psihică şi spirituală. Postul, în viziunea psihosomatică a ştiinţei moderne, este văzut nu numai ca practică de purificare a trupului, ci şi ca ajutor pentru descoperirea unor aspecte subtile ale psihicului propriu, un îndrumător către cunoaşterea de sine.

Sursa: revistamagazin.ro

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ