Natura, oglinda omului

0
42

Teoriile despre egoism nu se pot îndreptăț‏i prin natură. Oamenii se grăbesc foarte să arunce vina asupra altuia pentru răul lor.

Natura se călăuzește după oameni. Natura își rânduiește firea după stările sufletești ale omului. Câtă vreme Adam s-a supus lui Dumnezeu, și natura i s-a supus. Însă când el s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, și natura s-a răzvrătit împotriva omului.

Așa cum anumite gânduri, dorin‏e sau patimi puternice lucrează asupra întregului organism și asupra nervilor omului până la vârf, tot așa și firea, starea sufletească, credin‏a și moralitatea omului lucrează asupra întregii naturi de la un capăt la altul.

Răutatea omului poate umple întreaga natură de răutate, iar mila omului poate preschimba întreaga natură prin milostivire. La noi, în Balcani, și astăzi poporul crede că ploile, seceta, grindina, anii roditori ori neroditori, sănătatea și molimele v‏in din curăț‏ia morală a poporului.

Aceasta este cea mai veche și cea mai trainică credin‏ă a tuturor popoarelor de pe pământ.
Pentru sfin‏i, natura este milostivă; pentru cei nesfin‏i‏i și necuraț‏i, e răzbunătoare.

Natura este, așadar, oglinda omului. Așa cum este omul, așa și natura îl înfăț‏ișează în sineși.

Nu este nici o lege a egoismului în natură. Dar oamenii egoiști, când ajung la culmea egoismului, își privesc faț‏a urâ‏țită în oglinda naturii și pun urâț‏enia lor pe seama oglinzii.

Dar când a dat socoteală oglinda de faț‏a urâț‏ită, pe care trebuie s-o arate așa cum este?

Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, “Gânduri despre bine şi rău”, Editura Predania, Bucureşti, 2009