Naşterea Domnului

0
30

postul_craciunului_bcf96ceb7e_64f3cb8444În ce au căzut oamenii prin depărtarea lor de Dumnezeu? Ce a simţit Dumnezeu văzându-i atât de căzuţi în lumea păcatelor? (Milă). Şi ce hotărîre a luat în înţelepciunea şi mila Sa nemărginită? (Să-i scape). În ce mod? (Să le trimită un Mântuitor), în a cui persoană a hotărît Dumnezeu să-l trimită pe acest Mântuitor ? (În persoana Fiului Său).
Despre venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu.
Numărul celor ce aşteptau cu nerăbdare venirea unui izbăvitor creştea în fiecare zi. Dar şi mila lui Dumnezeu se apropia tot mai mult de necazurile omenirii. Bunătatea şi îndurarea Tatălui ceresc hotărî descătuşarea neamului omenesc din lanţul întunericului. De aceea, făcătorul tuturor căută spre pământ, află în Nazaretul Oaliieii o fecioară neîntinată, fără de prihană, pe Maria cea logodită cu bătrânul Iosif, şi zise: „iaiă fecioara din care se va naşte Fiul meu, Mântuitorul lumii”, Hotărîrea lui Dumnezeu nu întâmpină zăbavă. Îngerul Gavriil, căpetenie între slujitorii Celui de sus, fu chemat degrabă şi trimis să vestească Mariei voinţa lui Dumnezeu. Îngerul coborî pe raze de lumină, sălăşlui în casa unde se afla Maria în rugăciune şi grăi aşa:
„Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti iu între femei.”
„Iată vei zămisli în sânul tău şi vei naşte un fiu şi se va chema numele lui Isus. Acesta va fi mare şi fiul celui Prea înalt se va chema”.
Maria se tulbura, Faţa i se acoperi de nedumerire. Deschise ochi mari, se retrase câţiva paşi şi apoi întrebă cu sfială în grai:
„Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” Duhul sfânt va pogorî peste tine şi puterea celui Prea înalt te va umbri; pentru aceea şi sfântul care se va naşte din tine fiul lui Dumnezeu se va chema”, îi răspunse îngerul.
Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău, adaugă şi Maria.
Apoi, îngerul îşi luă sborul către tronul ceresc, iar Maria închise în sufletul său vestea bună adusă de înger. Toate acestea se întâmplară în 25 Martie, adică în ziua când prăznuim noi Bunavestire.
Zilele se scurgeau în linişte. Maria cugeta mereu la vestea primită din gura îngerului Gavriil. Socotia câte zile şi luni o mai despart de ziua cea mare a naşterii Mântuitorului lumii. Oamenii se minunau de curăţenia, de tăcerea şi de sfinţenia fecioarei din Nazaret, dar nimeni — afară de bătrânul losif — nu cunoştea taina care se ascundea în această femeie.
Trecură aproape nouă luni de la Bunavestire. Sosi iarna cu liniştea ei. Oamenii îşi vedeau, pe acasă, de treburi. Dar iată că, aşa pe neaşteptate, sosi prin satele şi oraşele Palestinei o poruncă împărătească. Împăratul Octavian August voia să ştie câţi supuşi are şi pentru asta dete poruncă să se înscrie fiecare om în cetatea de unde era de neam. Porunca ajunse şi în Nazaretul Gaiileii. Măcar că era în vremea iernii, oamenii grăbiră să o îndeplinească. Iosif şi Maria, oameni supuşi şi ascultători, nici nu stătură la gânduri. Ştiind că locul lor de neam este Vifleemul, spre acest orăşel trebuiau să se îndrepte. Dar Maria nu mai avea mult până să nască pruncul sfânt. De aceea puse mâna pe o desagă curată, căută după câteva bucăţi de pânză nouă şi le aşeză în desagă. Cine ştie — îşi zicea ea — dacă nu se va plini vremea tocmai când ne aflăm în Vitfleem şi să am cu ce înfăşa pruncul. Iosif, om blând şi adânc înţelegător, veni în ajutorul preacuratei fecioare ; puse desaga pe un asin, o ajută şi pe ea să se aşeze în acelaş loc şi, după ce îşi luă în mână un toiag de vreme grea, zise: ,Doamne-ajută”. „S- ajute Dumnezeu!”, completă Maria.
Iosif cu Maria plecară spre Vitfleemul Iudeii.
Asinul păşea încet, căci ducea multă povară în spate. Iosif, tăcut şi adâncit în gânduri sfinte, abia îşi întorcea câteodată privirea spre sfânta fecioară. Maria, cugetând cu sfială la alegerea făcută de Dumnezeu tocmai într-însa, abia aştepta să ajungă la capătul drumului. Se vede că o obosea călătoria în vremea iernii. Dar pentru oamenii răbdători nici drumurile cele mai grele nu sunt peste măsură de lungi. Aşa şi pentru, drumeţii noştri. încet, încet, nădăjduind în sprjinul lui Dumnezeu, ajunseră în preajma Vifleemului. Dar tocmai când intrau în oraş, intră şi noaptea şi se aşeză pe uliţi şi prin casele oamenilor. Ici, colo se puteau desluşi ferestre luminate de lumina lămpii. Bătrânul.Iosif păşi încetinel spre o căsuţă din marginea Vifleemului. Ajuns lângă ea, ciocni cu grijă într-o fereastră slab luminată şi ceru sălaş pentru sine şi pentru Maria.
— „Nu mai este loc de sălaş pentru nimeni”, răspunse cineva dinlăuntrul casei.
Iosif şi Maria nu descurajară. Ştiau că e multă lume în Vifleem şi că le va fi greu să afle un locşor de odihnă, dar pentru aceea încercară şi la alte gazde. Nimeni nu se îndură să-i primească sub acoperemântul casei sale.
— «Să ieşim în câmp şi să sălăşluim sub acoperemântul lui Dumnezeu”, zise în sfârşit Maria.
— ,Aşa cuget şi eu”, adăugă Iosif.
Şi, cei doi drumeţi, ieşiră în câmpul din marginea oraşului Viffleem. Când umblau aşa, iată că văzură lucind, nu departe, o lumină palidă. Îşi îndreptară paşii către izvorul razelor gălbui şi, după puţină vreme, ajunseră într-un staul păstoresc. Staulul era aproape gol. Doar câteva animale blânde rumegau liniştit în preajma ieslei cu ogrinji. Fiind vreme senină şi caldă, turmele şi păstorii odihneau în pace, mai departe, sub ceriul lui Dumnezeu. Drumeţii noştri, bucuroşi de sălaşul sărăcăcios în care pătrunseră prin grija Celui de sus, hotărîră să poposească aici peste noapte. Neteziră dar puţintel ogrinjii din iesle, aşternură peste ei desaga şi nişte veşminte învechite de vreme şi se culcară acolo.
Iosif şi Maria dormiau în staulul păstoresc. În jurul lor stăpânea liniştea cea mai curată. Afară, în largul câmp din jurul staulului, domnea pacea lui Dumnezeu. Ceriul era senin şi stelele parcă luceau mai viu ca în alte nopţi. Dacă n-ar fi fost păstorii, care vegheau asupra turmelor, dacă nu s-ar fi auzit din când iîn când fluierul lor duios şi dacă n-ar fi lucit în depărtare focurile acestora, apoi ţi-ar fi venit să crezi că sălăşluieşti în mijlocul unui cimitir nemărginit.

Aşa se depănă vremea până la miezul nopţii. Acum, Maria se trezi din somn, căci „s-au împlinit zilele ca ea să nască”. Şi într-adevăr, acolo în staulul din marginea Vifleemului, în ieslea dobitoacelor, în miez de noapte, se plini vestea adusă de îngerul Gavriil: se născu Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Maria îl privi cu nemăsurata dragoste a celei mai fericite mame din lume, îl înfăşură în scutecele curate aduse din Nazaret şi-l culcă în patul de ogrinji din iesle. losif se minună mult de frumseţea pruncului Isus, iar animalele din staul suflară asupra copilului „căldură ca să-i facă”. În clipele acelea sfinte ceriul se deschise şi deasupra staulului căzu o ploaie de raze luminoase. Îngerii lui Dumnezeu coborau pe raze şi stăteau, în cunună, deasupra locului de naştere al lui Isus. Apoi îşi deschideau gura şi cântau: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni: binevoire”.
Păstorii fură cuprinşi de teamă. Nu se puteau dumiri asupra celorce se întâmplau în staulul lor sărac. Dar îngerul Domnului alergă la ei şi le zise : „Nu vă temeţi. Căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul: că, în oraşul lui David, astăzi vouă s-a născut (un) Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Şi acesta este semnul ce vă dau: veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle”.
Îngerul se depărtă. Păstorii se sfătuiră în grabă şi luând, fiecare, câte un miel in braţe, alergară să-1 dea dar pruncului. Ajunşi în staul, căzură înaintea ieslei şi se închinară cu credinţă şi cu smerenie lui Isus Hristos.
Dar nu numai păstorii au adus închinare lui Hristos. Până şi împăraţii cei mai vestiţi ai acelor vremi, Craii dela Răsărit, au adus daruri şi s-au închinat împăratului împăraţilor. Doar Irod, împăratul Iudeilor, om viclean şi rău, temător pentru păcatele sale nenumărate, voi să-l răpună pe Isus. Însă Dumnezeu purtă grijă pruncului, căci Acesta trebuia să aducă mântuire lumii.
Aşa fu naşterea Domnului nostru Isus Hristos, pe care o prăznuim în fiecare an la 25 Decemvrie (la Crăciun).
Domnul nostru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cel vestit de profeţi şi de îngerul Domnului, s-a întrupat dela Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi sa făcut om pentru mântuirea noastră din păcate.

Hristos în şcoală, Dumitru Călugăr

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ