Nădejdea nestrămutată este acceptare fără nicio cârtire a voii Domnului

0
41

De unde izvorăşte nădejdea creştină?
Izvorăşte din credinţa puternică, deplină,
În tot ce ne-a făgăduit Bunul Dumnezeu:
Ajutor neconditionat atunci când ne este greu,
Iertare de păcate, celor ce sincer se pocăiesc,
Viață veșnică, celor ce fac voia Tatălui ceresc
Și sufletele și le-nveșmînă în Har dumnezeiesc,
Raspuns bun și grabnic la rugăciuni fierbinți și curate,
Necontenită ocrotire și alte daruri de folos, minunate.

Cu cât rădăcina credinţei noastre este mai adâncă şi mai puternică,
Cu atât nădejdea noastră va fi mai mare, mai neclintită şi mai statornică,
Şi ea va creşte, tot va creşte, şi în ale vieţii necazuri şi încercări,
Nu numai când ne e viaţa roz, bogată în bucurii şi frumoase realizări.

Nădejdea nestrămutată este acceptare fără nicio cârtire a voii Domnului.
Este încrederea adevărată, de nezdruncinat în Dumnezeu, din inima omului,
Este încrederea că, Dumnezeu este scăparea, puterea şi al nostru sprijin,
În ispitele ce ne împresoară, şi care uneori, ca o avalanşă peste noi vin.

Nădejdea autentică ne este însă, ancoră salvatoare în toate furtunile vieţii.
Nădejdea ne este far în întunericul de nepătruns al dezamăgirii şi tristeţii.
Nădejdea este dar dumnezeiesc înveşmântat în lumină şi bucurie sfântă.
Nădejdea e podoabă sufletească preţioasă, ferice de cei ce-n ea se-nveşmântă.

Nădejdea îţi înaripează întreaga fiinţă cu o dorire fierbinte de Doamne.
Nădejdea te îmbogăţeşte cu o comoară de nestemate de virtuţi creştine.
Te-mbogăţeşte în iubire ce: ,,toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește,
toate le rabdă.’’ Te-mbogățește în rugăciune stăruitoare ce ființa-ți curățește
De toți spinii adânci ai deznădejdii izvorâtă din temeri și griji nenumărate,
Te-mbogățește în pace sufletească, rădăcină a bucuriei și răbdării nelimitate,
A frumuseții lăuntrice, smereniei, recunoștinței pentru darul vieții binecuvântate.
Te-mbogățește în putere și curaj, în forță creatoare, ziditoare de bine, bun și frumos,
Te-mbogățește în lumina cea adevărată și sfântă, în lumina dulce a lui Iisus Hristos.

Fericiţi sunt cei ce cred că nu este o povară Crucea lui Hristos, ci este o binecuvântare,
Ce ne ajută să ne purtăm propriile poveri şi să fim părtaşi ai vieţii veşnice viitoare!
Fericiţi sunt cei ce cred că religia noastră, nu este o religie a deprimării, a deznădejdii,
Ci e este o religie a bucuriei paşnice în Duhul Sfânt, a credinţei, nădejdii şi iubirii!

Fericiţi sunt cei care nu îşi pun încrederea şi nădejdea, doar în ei şi oamenii trecători,
Ci îşi pun nădejdea în Dumnezeu – Izvorul nădejdii bune – şi în îngerii lor păzitori:
Măicuţa sfântă, nori de Sfinţi şi Puteri cereşti, în necazuri: grabnic ajutători şi mijlocitori,
Buni călăuzitori pe drumul vieţii, de iubirea şi mila lor cea bogată, autentici dăruitori!

Fericiţi sunt cei cu chip luminat de raze de lumină, de speranţă, credinţă şi nădejde tare!
Fericiţi sunt cei ce molipsesc pe toţi cei din jurul lor, cu nădejde ce încălzeşte ca un Soare,
Suflete îngheţate de gerul năpraznic al deznădejdii apăsătoare şi depresiei ucigătoare!
Fericiţi sunt cei ce stăruiesc în nădejde şi se însoţesc pe calea vieţii cu curăţia şi sfinţirea!
Fericiţi sunt cei ce au învăţat că, nimic nu este mai frumos şi mai măreţ decât nădejdea,
Şi că de tăria credinţei, răbdării şi nădejdii pe drumul Golgotei lor, depinde mântuirea!

Să ne rugăm Domnului cu credinţă stăruitoare ca să ne învrednicim de virtutea nădejdii.
Să ne rugăm lui Doamne să ne ajute să fim netemători şi nebiruiţi în lupta cu toţi diavolii:
Tristeţii şi deznădejdii ce sting lumina sufletului, în lupta cu urâcioşii diavoli ai cârtirii.
Să ne rugăm lui Doamne să ne înarmeze în războiul duhovnicesc cu arma tare a răbdării.
Să ne dorim cu toţii, să fim copii ai luminii, credinţei, nădejdii, recunoştinţei şi iubirii!

Şi eu Îl rog pe Doamne, să mă înarmeze cu arma nădejdii bune, statornice şi biruitoare,
În lupta pentru virtute, adevăr, frumos şi bine, în lupta cea duhovniceacă mântuitoare.
Îl rog fierbinte pe Doamne să-mi întărească şi să-mi îmbărbăteze inima temătoare,
Ca să pot birui cu pace şi răbdare toate ale vieţii valuri dezlănţuite şi înfricoşătoare,
Ca să pot merge tot înainte, cu demnitate, credinţă şi fără cârtire pe drumul Golgotei,
Ca să mă eliberez de toate spaimele ce mă ţin încătuşată în lanţurile grele ale neputinţei.
Îl rog pe Doamne să-mi dăruiască nădejdea ce duce la desăvârşire, nădejdea izbăvitoare.
Îl rog pe Doamne să-mi dăruiască nădejdea cea ziditoare, mângâietoare şi ocrotitoare.

Cristina Toma