Muzeul Muzeelor – Muzeul Puşkin: Paul Cézanne, Piersici şi pere

0
70

cezanne3

(Paul Cézanne, Piersici şi pere, 1890-1894, ulei pe pânză, 61 x 90 cm)

Lunga serie de naturi moarte – gen rămas, practic, neschimbat faţă de regulile secolului al XVII-lea – realizate prin reluarea aceloraşi elemente reprezentate din perspective şi prin selecţii cromatice diferite este specifică aşa-numitei perioade „constructiviste” a lui Cézanne.

Pictorul aspira la o viziune mai sintetică, cu o structură compoziţională articulată ritmic, o paletă luminoasă şi cu formele naturale reduse la elemente geometrice primordiale (sferă, cilindru, con).

Principalul element constitutiv devine culoarea (nu desenul, lumina şi umbra), prezentă cu valori cromatice fin armonizate între ele. Ceea ce ne apare aici cu adevărat revoluţionar este deformarea perspectivei: diferitele elemente care compun aceste tablouri, în aparenţă simple, sunt aproape toate plasate pe liniile de fugă trasate din centre perspectivale diferite.

Distanţele uneori minime între o perspectivă şi alta reuşesc, de fapt, să demoleze principiul fundamental al perspectivei liniare, adică unicitatea punctului de vedere.

„Chiar este adevărat că perspectiva… exprimă natura lucrurilor şi că de aceea trebuie să fie considerată întotdeauna şi oriunde premisa absolută a veridicităţii artistice? Sau este vorba mai degrabă doar de o schemă… care corespunde nu atât percepţiei despre lume, cât mai ales unei posibile interpretări a acesteia, legată de un mod precis de a simţi şi de a înţelege viaţa?” Aşa se întreba, în furtunoasa istorie a Rusiei la 1919, Pavel Florenski, teoretician pătimaş al „perspectivei inversate”, una dintre victimele represiunii politice sovietice şi una dintre minţile cele mai sclipitoare ale epocii sale.

Albumul de artă “Muzeul Muzeelor”, editura Litera, 2009