Muzeul Muzeelor – Muzeul Puşkin: Paul Cézanne, Fumătorul de pipă

0
70

cezanne2Rolul pe care îl vor avea cele două mari colecţii moscovite, Şciukin şi Morozov, în dialogul între nou-născuta avangardă rusă şi marea cultură europeană, înainte de revoluţia din 1917, se poate exemplifica încă o dată pornind de la un pictor ale cărui opere vor fi studiate de Piotr Koncialovski, Aristarh Lentunov, Ilia Maşkov, Aleksandr Kuprin şi de alţi intelectuali care, în 1910, vor da naştere grupului Valetul de caro.

(Paul Cézanne, Fumătorul de pipă, 1890-1892, ulei pe pânză, 91 x 72 cm)

În ciuda nihilismului manifest, ei apreciau arta clasică şi mai ales îl adorau pe Cézanne, lansând curentul numit „Cézannism rus”.

Tablouri ca Fumătorul de pipă vor exercita o influenţă vitală asupra şcolii ruse de la început de secol, când caracteristicile picturii lui Cézanne vor fi interpretate, citate şi amalgamate în contextul artei prerevoluţionare.

O linie directă duce de la portretele fumătorilor lui Cézanne (cum ar fi cel care i-a aparţinut lui Morozov şi care se găseşte astăzi la Ermitaj) la Picasso, cel din perioada „albastră”, şi până la operele sale cubiste pe aceeaşi temă, răsfirându-se între chipurile de bărbaţi aşezaţi la mesele de cafenea ale lui Georges Braque şi Mark Chagall, până la imaginile cubisto-futuriste ale lui Mihail Larionov şi Kazimir Malevici.

cezanne2

Albumul de artă “Muzeul Muzeelor”, editura Litera, 2009