Muzeul Muzeelor – Muzeul Puşkin: Pablo Picasso, Portretul lui Ambroise Vollard

0
121

picasso3Printre primele şi cele mai reuşite demonstraţii de cubism „analitic”, portretul celebrului negustor de artă constituie o piatră unghiulară, necesară abordării limbajului picassian din acei ani, când se orientase deja înspre o descompunere totală a formei.

(Pablo Picasso, Portretul lui Ambroise Vollard, 1909-1910, ulei pe pânză, 93 x 66 cm)

Este ca şi cum subiectul picturii ar fi „controlat” din mai multe puncte de vedere, care ajută la reconstruirea lui ca „proiect mental”, ca o modalitate „de a înţelege, mai degrabă decât de a vedea”.

Unitatea formei, care avea o aparenţă atât de consistentă la Cézanne, devine imprecisă până la dezintegrare, conturul se destramă şi se volatilizează în mici fragmente de linii, volumul se dărâmă în planuri şi unghiuri gata să explodeze ca schijele.

Dar artistul pare că regretă să se despartă total de forma brută a imaginii: fruntea mare, deformată unghiular, totuşi încă uşor de recunoscut, nasul impozant, capul chel şi ochii întredeschişi îi permit fiului unui prieten de al său să exclame: „E Vollard!”

Dintre toate portretele făcute negustorului de Picasso, cel care se află la Muzeul Puşkin este unicul în care formele, care înainte funcţionau datorită unei sinteze robuste a subiectului, se metamorfozează până când îşi pierd suprafaţa identificabilă şi lasă în centrul tabloului ceva ce semăna odinioară cu structura formei naturale originare.

picasso3

Albumul de artă “Muzeul Muzeelor”, editura Litera, 2009