Muzeul Muzeelor – Gemaldegalerie: Pieter Bruegel cel Bătrân, Proverbe flamande

0
99

pictura

(Pieter Bruegel cel Bătrân, Proverbe flamande, 1559, ulei pe lemn de stejar,117 x 163 cm)

Importanţa mesajului lui Bruegel a fost înţeleasă chiar de contemporanii săi. S-a bucurat de o stimă şi de o recunoaştere necunoscute altor artişti, chiar şi unor personalităţi de calibrul lui Giulio Clovio, celebrul miniaturist, sau Abraham Ortelius, unul dintre cei mai cunoscuţi geografi şi cartografi din epocă.

Cu acest tablou, inspirat de Adagia lui Erasmus din Rotterdam, Bruegel denunţă dezordinea morală şi politică din ţara sa prin intermediul elementelor de folclor.

Un sat în apropierea mării este decorul ideal pentru o scenă plină de personaje: oameni, animale şi obiecte ilustrează împreună circa o sută de proverbe flamande, expresii lingvistice şi aforisme.

În funcţie de mesajul lor, proverbele sunt împărţite în două categorii, în ciuda aparentei dezordini inevitabile obiectivului moralist. Primul grup, uşor de recunoscut datorită lumii pe dos, este emblema falselor valori pe care se bazează societatea.

Cea de-a doua categorie de proverbe ne vorbeşte despre fraude şi despre ipocrizie: simbolul acestora este femeia din centrul scenei, care îşi acoperă soţul cu o mantie albastră, în vreme ce, în realitate, îl înşală.

Primul titlu al tabloului, Le Monde renversé (Lumea pe dos), demonstrează că aici nu este reprezentată importanţa universală a proverbelor, ci absurditatea acţiunilor omeneşti într-o lume fără Dumnezeu, o temă foarte dragă literaturii şi artei flamande din secolele al XV-lea şi al XVI-lea.

Albumul de artă “Muzeul Muzeelor”, editura Litera, 2009