Muzeul Muzeelor – Ermitaj: Pablo Picasso, Vioara și chitara

0
159

Picasso2Pânzele din perioada cubistă a lui Picasso păstrate la Ermitaj constituie o colecţie deosebit de cuprinzătoare a fazei care – mai mult decât toate celelalte – l-a consacrat pe artist ca genial creator al unor noi modalităţi de expresie.

(Pablo Picasso, Vioara și chitara, 1913, ulei pe pânză 65 x 54 cm)

Din 1907 şi până în 1915, prin colaborarea cu Braque, a elaborat şi a aplicat preponderent, chiar dacă nu exclusiv, un limbaj supranumit „cubism analitic” datorită unei particulare descompuneri (analitice) căreia îi sunt supuse toate subiectele.

Pasul următor către un limbaj extrem, aşa-numitul „cubism sintetic”, a fost făcut atunci când Picasso a decis să introducă diferite materiale şi să le folosească drept elemente din repertoriul pictural, alături de semne, de culoare şi de formă.

Vioara și chitara este un exemplu de analiză cubistă aplicată la două obiecte cunoscute şi uşor recognoscibile, care apar frecvent în naturile moarte ale artistului.

Forma celor două instrumente muzicale se descompune în planuri şi figuri geometrice regulate, în timp ce culoarea se reduce la game esenţiale, se „obiectivează”.

Imaginea – individualizată în fiecare element constitutiv al propriei realităţi, surprinsă în momentul în care i se articulează percepţia vizuală, într-un spaţiu obiectiv şi într-un timp subiectiv – este cu totul altceva decât una abstractă.

Spaţiul şi volumul obiectelor, prin întrepătrunderea reciprocă şi prin faţetarea care contractă şi dilată formele, devin un unicum indestructibil, o undă sonoră: traducerea pe pânză a experienţei muzicale.

Albumul de artă “Muzeul Muzeelor”, editura Litera, 2009

LĂSAȚI UN MESAJ