Muzeul Muzeelor – Ermitaj: Pablo Picasso, Băutoarea de absint

0
99

PicassoPicasso a fost, poate, cel mai influent şi mai admirat dintre toţi pictorii secolului al XX-lea. Un talent enorm, în stare să se reînnoiască permanent, să absoarbă tradiţia şi să se propună ca exponent al avangardei.

(Pablo Picasso, Băutoarea de absint, 1901,ulei pe pânză 73 X 54 cm)

Schimbările sale de stil reprezintă evoluţia coerentă a unui traseu artistic care avea drept motto celebra frază rostită de artist: „Eu nu caut, eu găsesc”.

Băutoarea de absint, din aşa-numita „perioadă albastră”, este rezultatul studiilor începute la Barcelona şi continuate după stabilirea la Paris, studii ce au ca obiect figura feminină solitară, aşezată într-o cafenea, refugiul celor fără casă, al dezmoşteniţilor soartei, cei cărora le sunt dedicate lucrările acestei faze artistice.

Tema fusese tratată deja de impresionişti, dar Picasso o abordează în manieră antiimpresionistă, nu doar din punct de vedere formal, ci şi prin modul în care descrie atitudinea melancolică şi introvertită a femeii, al cărei chip transmite singurătatea şi resemnarea.

În spatele ei se află un perete roşu, în faţa ei, o masă: pare împresurată din toate părţile, strâns înghesuită într-un colţ.

Culoarea veşmântului său accentuează paloarea maladivă a feţei şi a mâinilor, iar fundalul sumbru sugerează emblematic existenţa mizeră, lipsită de orizont, a femeii.

Albumul de artă “Muzeul Muzeelor”, editura Litera, 2009

LĂSAȚI UN MESAJ