Muzeul Muzeelor – Alte Pinakothek: Albrecht Dürer, Cei patru apostoli

0
39

(Albrecht Dürer, Cei patru apostoli, 1526, diptic, ulei pe lemn de tei, 215,5 x 76 cm -voleul din stânga, 214,5 x 76 cm -voleul din dreapta)

Titlul Cei patru apostoli nu este cu totul justificat, deoarece, în realitate, Pavel, în panoul din dreapta, şi Marcu, lângă el, nu fuseseră apostoli. Cele patru figuri monumentale – Sfântul Ioan Evanghelistul, împreună cu Sfântul Petru, şi Sfântul Pavel, împreună cu Marcu -amintesc de cele din voleurile uriaşei lucrări Polipticul Frari, de la Veneţia, opera lui Giovanni Bellini, pe care Dürer, cu siguranţă, o văzuse şi pe care o reinterpretează aici în culori mai vii şi mai luminoase.

De pe fundalul întunecat ies la iveală eroii Noului Testament; chipurile lor, atât de omeneşti şi de accesibile, fac parte dintr-o construcţie extrem de exactă a perspectivei.

În „lectura” pe care o facem operei, în afara teoriei temperamentelor, se întrezăreşte şi o aluzie la vârstele omului, la anotimpurile vieţii. Marcu, asemenea verii, este un bărbat tânăr, pasional şi energic, în timp ce Pavel, mult mai în vârstă, este melancolic, asemenea toamnei.

Aceste două panouri reprezintă un omagiu pe care artistul matur îl aduce oraşului său, căruia îi dăruieşte o operă de o frumuseţe sublimă, alcătuită din reflecţie şi fantezie nordică visătoare, precum şi dintr-o meticuloasă căutare a formei, adăugându-se emoţionantuluipathos italian.

În aceşti ani, Nürnbergul îşi exprimă adeziunea la Reforma lui Luther şi astfel izbucnesc violentele revolte ale ţăranilor împotriva Bisericii şi a guvernanţilor. Se afirmă pe scară largă cele mai radicale tendinţe şi atitudini. Munca şi existenţa multor artişti sunt şi ele influenţate de această atmosferă: statui şi tablouri vor fi scoase din bisericile care se opun dezlănţuirii iconoclaste.

Cererile de noi opere vor fi din ce în ce mai puţine, dar acest lucru nu îl afectează pe Dürer, care, în ciuda relaţiilor sale cu Italia şi cu pictura italiană, va rămâne întotdeauna apropiat ideilor Reformei luterane.

De altfel, Cei patru apostoli ar fi trebuit să reprezinte voleurile unei opere având un panou central care, după modelul lui Bellini, urma să figureze o scenă cu Fecioara. Faptul că Nürnbergul trece de partea Reformei luterane împiedică finalizarea operei şi expunerea imaginii Mariei.

Cu toate acestea, cele două panouri continuă să exercite o complexă înrâurire stilistică şi culturală. La baza voleurilor, Dürer introduce câteva fragmente din Biblie, în traducerea lui Martin Luther, demonstrând astfel propria adeziune la crezul luteran şi la severa sa rigoare morală.

După excomunicare, Luther a folosit interpretarea Bibliei ca pe un important instrument de răspândire a ideilor sale, iar prin această operă Dürer pare că vrea să-l susţină tocmai în acest demers.


Albumul de artă “Muzeul Muzeelor”, editura Litera, 2009