Muzeul Muzeelor – Alte Pinakothek: Pieter Paul Rubens, Răpirea fiicelor lui Leucip

0
94

(Pieter Paul Rubens,  Răpirea fiicelor lui Leucip, cca 1618, ulei pe lemn, 224 x 210,5 cm)

În creaţiile lui Rubens nudurile au un rol crucial: incitantele sale reprezentări feminine, erotice, dar nu lascive, transmit tocmai bucuria de a trăi a artistului.

În ochii săi, corpul omenesc este o parte a creaţiei lui Dumnezeu, asemenea vieţii sfinţilor, şi de aceea Rubens este în acelaşi timp un extraordinar pictor de teme religioase. Această caracteristică este absolut evidentă în Răpirea fiicelor lui Leucip.

Conform celor scrise de Teocrit în Idilele sale, Castor şi Polux sunt cei doi gemeni născuţi din oul depus de Leda, în ipostaza sa de lebădă, după împreunarea cu Jupiter. Cei doi fraţi, tineri, curajoşi şi nedespărţiţi, decid să le răpească pe fiicele lui Leucip, cu care sunt logodiţi.

În iconografia tradiţională, tinerele sunt reprezentate goale în momentul în care sunt prinse de cei doi fraţi. Contrastul dintre armura strălucitoare, părul cailor, mătasea veşmintelor şi carnaţia personajelor feminine conferă compoziţiei un triumfător şi aproape material stil baroc.

Fără îndoială, acest artist a înţeles mai mult decât alţii cum să redea extraordinara fineţe a roşului, albastrului, albului şi galbenului, precum şi specificul carnaţiei. Evocând, prin toate acestea, secolul al XVI-lea veneţian, Rubens nu este doar un strălucit colorist, ci şi un rafinat desenator al ţesuturilor şi al anatomiei umane.

Albumul de artă “Muzeul Muzeelor”, editura Litera, 2009