Mucenicia lui Hristos

0
14

A fost mucenicia lui Hristos în timpul vieț‏ii Sale pe Pământ, întreită este mucenicia Lui și în cursul întregii istorii.

Prima este mucenicia persoanei Sale, a doua este mucenicia faptelor Sale, a treia este mucenicia învăț‏ăturilor Sale.

El a fost omorât ca „înșelător” și „necredincios,” așa și sutele de mii de urmași ai Săi au fost chinui‏ți și omorâ‏ți de-a lungul veacurilor.

Prin ei, Hristos a fost din nou chinuit și omorât. Faptele Sale ori au fost lepădate ca și cum nu s-ar fi întâmplat, ori au fost socotite ca fiind săvârșite cu ajutorul diavolului și al magiei.

Așa a fost în timpul vieț‏ii Sale pe pământ, așa, iată, chiar și în veacul al XX-lea, faptele Sale sunt la fel socotite și judecate de către feluriț‏i oameni și felurite grupări.

Învă‏țătura Sa a fost osândită în Ierusalim și socotită înșelătoare, primejdioasă sau de prisos, deoarece era cuprinsă în vechea în‏țelepciune și-n legea veche.

Și, iată, de-a lungul veacurilor, de la Celsus și împăra‏ii Romani până la criticii biblici și filosofii zilelor noastre, până la cercetătorii (de platitudini) și gânditorii veacului al XX-lea, învă‏țătura Sa este la fel socotită și judecată de către feluri‏i oameni și felurite grupări.

Toate acestea s-au întâmplat și se întâmplă „precum s-a scris.” „Să nu se turbure inima voastră, nici să se spăimânteze.” Hristos nu ar fi hristosul dacă nu ar putea merge liniștit și sigur pe marea învolburată, dac-ar fi un copil care se plimbă cu luntrea pe apa liniștită.

Acestea trebuiau să se întâmple, dar vai de aceia prin care s-a întâmplat! Ei au sărit în foc ca să-l stingă, dar focul i-a înghi‏țit și s-a aprins mai mult. Iar ca dovadă că toate acestea se vor întâmpla stă faptul că „așa s-a scris” dinainte. Adesea se aruncă zăpadă în foc, ca focul să se înteț‏ească mai puternic.

Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, “Gânduri despre bine şi rău”, Editura Predania, Bucureşti, 2009