Morţi înainte de a muri

0
27

Nu atât moartea face ca viaţa să fie tragică, cât faptul că mulţi dintre noi îngăduie morţii să se târască în noi înainte de a muri – moartea sub forma sclerozării arterelor mentale şi duhovniceşti; moartea sub forma uitării lui Dumnezeu şi a marii Sale iu­biri pentru noi pe cruce, care ar trebui să fie punctul central al vieţii noastre.

Cineva spunea: „Nu mi-e frică să mor, dar mie tare frică că nu am să trăiesc des­tul. Nu-mi pasă cât mai am de trăit, dar vreau să trăiesc întreaga viaţă din mine care mi s-a dat. Nu am decât o rugăciune, dar o spun mereu – Doamne, ţine-mă viu atâta vreme cât trăiesc!”

Doamne, ţine-mă viu faţă de Tine, faţă de Crucea Ta, faţă de dragostea Ta iubi­toare, faţă de Biserica Ta, faţă de marea favoare de a fi în stare să stau de vorbă cu Tine în rugăciune, faţă de marea binecuvântare a prezenţei Tale pe care cauţi să mi-o dăruieşti, faţă de scrisoarea Ta personală de dragoste către mine: Sfânta Scriptură şi Sfintele Taine, îndeosebi Euharistia.

Doamne, ţine-mă viu faţă de nevoile omenirii în suferinţă şi ajută-mă să fac ceva oricât de mic spre a le uşura. Că Tu ai zis: „întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie aţi făcut!”

Doamne, ţine-mă viu; căci viaţa veşnică nu începe atunci când mor; ea începe chiar acum, ori de câte ori îţi dăruiesc inima mea. Phillips Brooks spunea: „Marele adevăr al Paştilor nu este faptul că vom trăi din nou după moarte, ci că urmează să ne înnoim aici şi acum prin puterea învierii”.

Doamne, ţine-mă viu, viu faţă de Tine şi mort faţă de păcat!

Vitamine duhovnicești pentru întărirea sufletului. Zi de zi cu Hristos de-a lungul anului bisericesc, Anthony M. Coniaris