Momente de referință din istoria universală – „Sacco di Roma”

0
25

La un an după ce Francisc I şi papa Clement al VIII-lea s-au aliat împotriva împăratului, armatele germane şi spaniole sub Frundsberg şi ducele de Bourbon au înaintat spre Roma, pentru a-i aplica o corecţie papei în numele împăratului.

Carol al V-lea nu avea de unde să intuiască cât de departe vor merge soldaţii în ura lor antipapală. Deoarece au rămas fară simbrie, trupele s-au răzvrătit, au luat cu asalt Roma pe 6 mai 1527, jefuind oraşul sfânt săptămâni întregi. Frundsberg a fost mazilit de răzvrătiţi, iar Bourbon a căzut în luptă. Jafurile barbare care au avut loc au intrat în istorie sub numele de „Sacco di Roma”.

Pârjolirea Romei a marcat în acelaşi timp şi sfârşitul epocii Renaşterii din Roma. Într-un manifest contemporan au fost descrise îngrozitoarele zile: „Războinicii, niscaiva bandiţi şi câţiva acoliţi de bună credinţă, călăreau pe mârţoage şi măgari în fiecare zi în jurul oraşului Roma şi al castelului Sant Angelo.

Unul dintre soldaţi s-a împodobit cu trei coroane, cu robă şi alte veşmine pompoase, aşa cum obişnuia papa să călărească, iar alţii s-au îmbrăcat ca nişte cardinali, în robe şi cu pălării de episcopi, cu cozi de vulpe şi alte accesorii din blană, fiind înconjuraţi de mulţi trepăduşi, care fluierau şi băteau din tobe la fel ca suita papală.

Unul dintre pedestraşi, pe nume Grünwald, a strigat în gura mare, în faţa castelului, faptul că a muşcat o bucăţică din trupul papei, ca să-i poată spune lui Luther că papa nu mai poate de acum să împiedice cuvântul Domnului prin forţă. Acelaşi lucru le fusese spus şi celorlalţi războinici, în palat, în capela veche, acolo unde papa oficia zilnic slujbele, liturghiile, vecerniciile şi unde cânta cântece, războinicii au instalat un staul de cai, aşezând un armâsar împodobindu-l cu bule şi scrisori papale.

În Capela Sixtină, acolo unde papa obişnuia să ţină liturghiile fiind însoţit de pompa cardinalilor, ducele de Bourbon, principele cavaler, şi-a pus sabia în mână după obiceiul princiar. Pe când aceştia se aflau în castelul papal sau într-o altă clădire, acolo unde erau ţinuţi ostatici cardinalii, episcopii şi prelaţii, soldatul care era îmbrăcat în papă luă un pahar sau un pocal, apoi îl umplu plin cu vin, după care rosti binecuvântări, întinzând mâna dreaptă, iar cu mâna stângă ţinea pocalul cu vin pe care îl sorbi până la fund. Apoi îl servi şi pe celălalt soldat, care era deghizat cu veşminte de cardinal, cu un pocal plin cu vin, pe care îl sorbi la fel ca «papa».

Apoi soldatul îmbrăcat în papă strigă tare către cardinalii săi că doreşte să-i dăruiască papalitatea lui Luther, iar cine este de acord cu acest lucru ar trebui să ridice o mână sus. Apoi, cu toţii au ridicat mâinile şi au strigat: Luther trebuie să fie papă!

Cuvinte care puteau fi auzite şi de papă, şi de cardinalii şi episcopii săi, aşa ca să-i treacă toate năduşelile. Domnul doreşte acest lucru pentru a pedepsi aroganţa şi răul provocat de stăpânirea străină. El doreşte să ne acorde harul său, ca voinţa Sa să se înfăptuiască prin noi şi ca aceasta să fie socotită şi recunoscută de noi. Amin”.

“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila