Momente de referință din istoria universală – Pontificatul Papei Paul al III-lea

0
31

Papa Paul al III-lea ( 1468- 1549) a fost ultimul şi probabil unul dintre cei mai tipici dintre papii Renaşterii: conştient de puterea sa, cu simţ artistic, in­trigant şi inteligent, un om al contrastelor, un om care a fă­cut istorie în cadul bisericii, a lumii şi a artei.

Pe de o parte era un om inteligent care dădea un aviz favorabil reformei Bi­sericii Catolice, pe de altă par­te el era tatăl spiritual al celor din „Sfântul Oficiu”, care or­ganizau Inchiziţia. Papa Paul al III-lea a înfiinţat împreună cu împăratul Carol al V-lea şi regele Ferdinand I al Austriei şi Veneţiei: „Liga Sfântă”, îm­potriva turcilor, care îl prigo­neau pe pe regele Henric al VIII-lea, care încurajau ştiinţa şi arta (Tiţian, Michelangelo), în­să mai presus de toate îşi spri­jinea propria familie, Farneses, aceasta fiind cea mai mare ra­mificaţie de nepotism a tuturor timpurilor. Papa Paul al III-lea a fost ales în 1534, ca urmaş al lui Clement al VIII-lea, care era pe placul francezilor, deoarece acestuia nu-i repugna o refor­mă în cadrul bisericii şi nici nu era împotriva împăratului. Era destul de inteligent ca să recu­noască necesitatea unei refor­me în interiorul bisericii şi să acţioneze în acst sens. Papa Paul al III-lea a convocat oa­meni remarcanţi în cadrul Co­legiului Cardinalilor, precum Gasparo Contarini, Pole, Sadoleto şi Caraffa (ce avea să devină mai târziu Papa Paul al IV-lea).

Una dintre Comisiile de Reformă convocate de papă criticau biserica. Unul dintre Conciliile generale mult dorite şi cerute au fost convocate prima data în 1536 la Mantua, apoi în 1537 la Vi­cenza, însă a durat mulţi ani, până în 1545 când a fost inau­gurat prima data la Trento.

Pa­pa Paul a trăit şi a participat numai la primele şedinţe ale Conciliului (13 decembrie 1545 până în martie a anului 1547), în cadrul căruia au fost luate importante decizii dog­matice.

Acesta a acţionat cu strângere de inimă la iniţiati­vele Conciliului, pe de o parte pentru că se temea că tratative­le vor intra în conflict cu poli­tica familiei papale, datorită neîncrederii sale în politica împăratului Carol al V-lea.

În anul 1540 Papa a consifinţit Ordinul Iezuiţilor. În 1542 es­te instituită Inchiziţia catolică.

Prin aceasta este iniţiată con­form planurilor combaterea „ereziilor”, însă dezacordul pe care îl are cu împăratul Carol al V-lea îl împiedică pe acesta să instaleze în 1547 Conciliul la Bologna.

Toate aceste cer­turi şi maşinaţii ale nepotului său, grăbesc moartea Papei de 82 de ani (1549).

“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila