Momente de referință din istoria universală – Noaptea Sfântului Bartolomeu

0
17

La curtea slabului rege francez Carol al IX-lea se luptau pentru putere două grupări: gruparea catolicilor, sub regina mamă Ecaterina de Medici şi a ducelui de Guise- de aici şi denumirea de Guise- şi a protestanţilor, sub conducerea amiralului Gaspard de Coligny.

Cu ocazia căsătoriei lui Henric de Navarra, un protestant, cu Margareta de Valois, au venit la Paris câţiva dintre conducătorii hughenoţilor (protestanţilor), care au fost găzduiţi aproape unii de ceilalţi.

Ecaterina l-a convins pe fiul ei să folosească această oportunitate să-i elimine pe hughenoţi, dându-i îndemnul să-l omoare pe Coligny şi pe ai săi.

Acţiunea, care a avut loc în primele ore ale dimineţii de 24 august 1572, a declanşat prigonirea protestanţilor, care a dus la uciderea a 3.000 de oameni în Paris şi a altor 10.000 în restul ţării.

Istoricul protestant d’Aubigne scria despre acest eveniment: „În aceeaşi seară capul complotului, ducele de Guise, a chemat câţiva conducători francezi şi elveţieni şi le-a spus: «A venit ceasul să luăm parte la porunca regelui împotriva duşmanilor lui Dumnezeu. Bestia se află în plasă şi nu trebuie să aibă nicio posibilitate să se salveze; acum onoarea şi câştigul sunt foarte aproape de a fi dobândite; acum putem să realizăm mai multe fără să ne periclităm, nu ca până acum când s-a vărsat atâta sânge dintr-alor noştri».

Apoi l-a trimis la Charon, care de câteva zile era conducătorul negustorimii, cu ordinul ca toţi conducătorii din oraş să stea pregătiţi, la miezul nopţii, în faţa primăriei. Acolo au primit porunca din gura lui Marcel, binevenita şi de asemenea ciudata poruncă; pe lângă aceasta, interdicţia de a cruţa pe cineva.

Li s-a spus că toate oraşele Franţei le vor urma exemplul şi li s-a spus să poarte un semn de recunoaştere la mâna stângă, legată o pânză albă, şi să poarte o cruce pe pălărie; semnalul execuţiei va fi dat de clopotele gălăgioase ale palatului; de asemenea, trebuie pusă lumină în fiecare fereastră.

Pe la miezul nopţii, regina s-a dus în iatacul fiului ei, de teamă ca acesta să nu se răzgândească. Şi într-adevăr, regina îl găsi pe rege oscilând şi rosti, pe lângă alte cuvinte de îmbărbătare, şi următoarele: «Ce este oare mai bine să facem: să-i retezăm aceste mădulare cangrenoase sau să lăsăm ca acestea să cuprindă întregul trup al Bisericii, să ucidă mireasa Domnului Nostru?»… la acestea regele s-a hotărât şi a tras clopotele palatului cu treizeci de minute mai devreme decât cele ale Saint-Germain l’Auxerrois.

Străzile erau deja pline de oameni înarmaţi, a căror larmă fu auzită de hughenoţi, care erau aduşi de rege în împrejurimile locuinţelor din Luvru, unde mai apoi să poată fi ucişi. Li s-a răspuns la întrebarea lor legată de zgomot că se pare că ar fi vorba de pregătirile pentru un turnir…”

“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila