Momente de referință din istoria universală – Moartea pe rug a „toboşarului Hans” din Niklashausen

0
58

Cântece religioase se înălţau spre văzduhul albastru de vară. Bărbatul legat de ţăruş pe rug, care le cânta, era încă tânăr, nu avea treizeci de ani, avea o voce puternică, însă nelucrată. Deodată izbucni flacăra roşie, mistuindu-l pe cel care se ruga „reginei cerului”. Asta se întâmpla pe 19 iulie 1476. „Toboşarul” din Niklashausen a fost condamnat, la Wurzburg, la moarte pentru erezie.

Pe la 1474-1475 Hans Bohm (sau Boheim) a început să predice în împrejurimile munţilor Odenwald şi Spessart, într-o perioadă plină de tulburări în sânul populaţiei de la ţară, care se vedea privată de conducătorii laici sau spirituali de toate drepturile. De aceea, po­pulaţia le purta pică acestor trufaşi „popi” din slujba bise­ricii.

Hans Bohm a venit pe lume în satul Helmstadt, însă anul naşterii nu este cunoscut, devenind cioban şi trubadur. Acesta apărea cu toba şi cim­poiul la chermeze şi petreceri, un hoinar cu o fantezie uşor inflamabilă.

Într-un vis aces­tuia îi apăru fecioara Maria, maica Domnului, şi-i porunci să-şi ardă toba şi să-i înveţe mai bine pe oameni despre pocăinţă. Astfel începu el să predice ca laic, alegându-şi mi­ca biserică Marien din Niklas­hausen de lângă Tauberbi­schofsheim pentru a activa ca predicator, bineînţeles cu ac­ceptul parohului de acolo, că­ruia nu-i displăcea ca săraca lui casă de rugăciune să aibă parte de puţină popularitate şi donaţii.

„Toboşarul” din Nik­lashausen s-a răzvrătit împo­triva lăcomiei de bani şi a dez­măţului multor clerici, împo­triva birurilor grele şi a vămii şi a cerut ca apa, câmpia şi pă­durea să aparţină şi comunită­ţii săteşti, să nu fie rezervate doar celor bogaţi.

Apoi, în 1476, a cerut arhiepis­copului principe de Mainz, Diether von Isenburg, şi epis­copului responsabil pentru Wiirzburg să intervină împotri­va controversatului predicator, în vara anului 1476, între do­uă pelerinaje, „toboşarul Hans” a fost capturat şi con­damnat la moarte prin ardere pe rug, pentru erezie.

“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila