Momente de referință din istoria universală – Marele război al ţăranilor

0
41

Încă de la începutul secolului al XV-lea au izbucnit numeroase răscoale, ale căror simboluri erau reprezentate de o opincă simplă.

Cererile de libertate ale „opincarilor” se bazau pe Biblie, dorind desfiinţarea tuturor lucrurilor care nu erau atestate în Biblie, de exemplu stăpânirea profană a conducătorilor spirituali. Având în vedere acest temei biblic, nu este de mirare că Reforma a fost înţeleasă de ţăranii nemulţumiţi ca o justificare a cerinţelor lor, văzându-se în acest fel aliaţi ai lui Luther.

Formulările lui din 1525 despre „Libertatea omului creştin” au fost înţelese ca o proclamaţie pentru cucerirea păcii de pe Pământ, în anii 1524-1525 ţăranii s-au răsculat în partea de sud a munţilor Pădurea Neagră, în Suabia Superioară, în Franco-nia, Turingia, în Austria, într-o parte şi în Elveţia şi Prusia.

Aceştia au reuşit să strângă cete numeroase de răsculaţi, care nu au putut însă face faţă principilor. Oraşele au trecut de partea ţăranilor în mod izolat şi cavalerul Florian Geyer şi Gotz de Berlichingen. Principii i-au ţinut pe loc pe ţărani, amăgindu-i cu tratative, până când reuşeau să-şi adune forţele şi să-i nimicească pe ţărani.

La fel de împrăştiate cum erau acţiunile ţăranilor, tot astfel erau şi ţelurile acestora în diferitele ţinuturi. Câteva trăsături de bază pot fi însă recunoscute.

Prin tipărirea cărţii care a fost răspândită rapid peste tot, „Douăsprezece articole ale ţărănimii din Suabia”, acestea au devenit exemplu şi pentru celelalte ţinuturi. Acestea cereau desfiinţarea birurilor şi a prestării muncilor pe domenii sau aducerea acestora la cote satisfăcătoare.

Acestea cereau libertatea personală: „Până acum am fost obişnuiţi să fim proprietatea cuiva, ceea ce este mare păcat, deoarece Cristos ne-a răscumpărat pe toţi prin sângele Său scump, atât turma, cât şi pe păstori, fară excepţie. Astfel că din Scriptură reiese faptul că suntem şi vrem să fim cu toţii liberi”.

Aceste cerinţe nu aveau ca scop răsturnarea totală a ordinii sociale. Atunci când ţăranii îşi cereau drepturile perso-nale, aceştia nu doreau înlăturarea domniei, ci restabilirea unei autonomii proprii săteşti, care, în opinia lor, fusese prea repede îngrădită.

Cererile lor radicale s-au îndreptat asupra reformei religioase sau au fost întemeiate pe aceasta: alegerea liberă a preoţilor, predicarea Evangheliei „fară   adăugiri   din partea omului” şi desfiinţarea iobă-giei.

Luther a admonestat ambele părţi luptătoare pentru libertate după publicarea celor „Douăsprezece articole”, res-pingând legarea Reformei de cerinţele ţăranilor şi justificările acestora întemeiate pe Biblie.

Pe cât era de pregătit de a recunoaşte suferinţele ţăranilor, pe atât de hotărât a respins el a le include în învăţăturile sale. Apoi a trăit răscoa-la din Turingia şi s-a întors „împotriva bandelor criminale şi prădalnice de ţărani”. Acesta le-a cerut principilor să-i reprime pe ţărani iară milă.

În ciuda acestui fapt răscoala din Turingia a rămas strâns legată de Reformă. Deoarece aici obiectivele şi acţiunea erau determinate de teologul Thomas Müntzer, care s-a transformat, dintr-un adept fervent al lui Luther, într-unui dintre cei mai radicaii opozanţi ai săi. Müntzer nu dorea, ca şi Luther, o schimbare a relaţiei oamenilor cu Dumnezeu, ci o schimbare reciprocă în relaţiile dintre oameni, pentru a institui împărăţia Domnului pe Pământ. Aceasta însemna pentru el: răsturnarea forţei politice, egalitatea tuturor oamenilor şi proprietatea comună asupra bunurilor.

În bătălia de la Frankenhausen (15 mai 1525) adepţii lui Müntzer au fugit din calea armatelor princiare. Aceştia au fost răpuşi cu miile. însuşi Müntzer a fost torturat şi executat.

Înfrângerea ţăranilor era de o importanţă majoră pentru viitorul istoriei germane. Ţăranii au luptat împotriva state-lor princiare, care tocmai în acea perioadă se consolidau. Acestea le-au pus în faţă ţăranilor, pe de o parte, o autonomie proprie sătească şi, pe de altă parte, o puternică forţă centralizată imperială. Astfel că înfrângerea ţăranilor nu a fost o victorie numai a statelor princiare şi o victorie asupra ţăranilor, ci şi una asupra nobilimii, întrucât aceasta a fost slăbită de răscoala ţăranilor germani.

“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila