Momente de referință din istoria universală – Împărăteasa Constanţa, prizoniera normanzilor

0
51

henric-al-vi-leaPentru a şi consolida poziţia în Italia, împăratul Frederic Barbarosa a aranjat căsătoria fiului său Henric al VI-lea cu Constanţa, mătuşa regelui Siciliei Guglielmo al II lea. După moartea neaşteptată a lui Barbarossa în timpul cruciadei din 1190, fiul său Henric a devenit nu numai rege german, ci şi prim pretendent la tronul Siciliei, întrucât regele Guglielmo nu avea copii.

Însă curia (administraţia pontificală a Bisericii Catolice) se temea că puterea coroanei germane va împrejmui Roma, şi în consecinţă, l-a sprijinit ca succesor la tronul Siciliei pe un văr al regelui.

Din această cauză, după moartea lui Guglielmo al II- lea, regele Henric al VI-lea a pornit spre Roma în anul 1190, pentru a şi impune drepturile. Pentru aceasta regele avea nevoie mai întâi să fie încoronat împărat romano german. Sub presiunea militară germană, papa Celestin al III-lea a oficiat încoronarea acestuia.

După ceremonia din 15 aprilie 1192, împăratul Henric al VI-lea a pornit spre Napoli pentru a lua în stăpânire regatul Siciliei.

Despre ceea ce a găsit la faţa locului relatează un cronicar al vremii: „împăratul Henric a fost încoronat de papa Celestin şi, dimpreună cu împărăteasa, a purces în grabă către Sicilia pentru ca să ia în stăpânire regatul după moartea lui Guglielmo (Wilhelm). El a înaintat cu oştirea până în Campania, iar acolo a găsit tot poporul ridicat împotriva lui.

Căci, după moartea regelui Guglielmo, o rudă a acestuia din dinastia lui Roger, pe nume Tancred, şi-a impus stăpânirea tiranică în Sicilia, luând-şi titlul de rege. Acesta, sprijinit de toţi baronii şi de toate oraşele ţării, l-a înfruntat cu patimă pe Henric, ţinându-l departe de moştenirea împărătesei sale, atât timp cât a trăit.

Pentru aceasta, împăratul a început asediul oraşului rebel Napoli, capitala regiunii Campania, pustiind cu oastea lui tot ţinutul împrejmuitor. Acolo s-a întâlnit cu regele Franţei care se înturna de peste mare; ca aliat, a fost întâmpinat cu toate onorurile şi lăsat să treacă în drumul său spre Franţa.

Dar acum, pentru că oastea lui fu lovită de o molimă, împăratul chibzui dacă să se întoarcă acasă fără de victorie. În timp ce împăratul se afla în cumpănă, împărăteasa a fost luată în captivitate de câţiva baroni înrudiţi cu ea, care au tratat-o cu mare atenţie, dar au tinut-o captivă mai mult timp. Mai devreme, soarta nu-i dăduse împăratului şansa de a cuceri Apulia, dar mai târziu norocul i-a surâs.

El a făcut plângere dinaintea papei pentru răpirea soţiei lui, iar apoi a trecut dincolo de Alpi. Papa a dat interdicţie pentru teritoriile celor care săvârşiseră acea faptă şi i-a ameninţat pe aceia cu excomunicarea, silindu-i, astfel, s-o lase liberă pe împărăteasă. Împăratul a întâmpinat-o pe aceasta dincolo de Alpi, iar în inima lui ardea amarnic focul răzbunării”.

“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila