Momente de referință din istoria universală – Capitularea oraşului Milano

0
30

tumblr_lleckbug2i1qghk7bo1_1280

Oraşele înfloritoare din nordul Italiei au trezit interesul împăratului Frederic I Barbarossa, acesta solicitând juriştilor săi să analizeze posibilităţile imperiului german de a emite pretenţii asupra Lombardiei. Când să treacă la fapte, împăratul german s-a lovit de opoziţia oraşelor italiene, şi mai cu seamă a oraşului Milano.

Cum a reuşit Frederic totuşi să supună acest oraş descrie un cronicar al vremii într-o relatare favorabilă împăratului: „împăratul sărbătorise Crăciunul în Italia. Oraşul Milano, care nu se supuse încă împăratului, vroia s-o facă în cele din urmă, însă cu intenţii înşelătoare.

Milanezii s-au oferit să umple şanţul cetăţii lor, să dărâme zidurile de fortificaţie de la poartă pentru a face loc împăratului german şi oştilor sale să intre, să dărâme treizeci de turnuri de observaţie şi marele turn Santa Măria, să ofere trei sute de ostatici, să plătescă zece mii de mărci şi, în plus, un tribut anual din partea oraşului şi a provinciei.

Dar împăratul Frederic şi-a dat seama de intenţiile ascunse ale milanezilor şi a refuzat toate cele propuse de aceştia. Milanezii însă doreau cu orice preţ această înţelegere, şi astfel s-au dus cu rugăminţi şi promisiuni la regele Boemiei şi la contele Ludovic de Turingia, pentru a ajunge, prin aceştia, la mila împăratului, însă ceilalţi nobili germani s-au împotrivit înţelegerii, şi asta din ură faţă de contele de Turingia şi faţă de Boemia.

După ce milanezii s-au sleit de toate puterile, ei s-au gândit să se supună cu adevărat împăratului; căci în oraş se sfădea toată lumea din această pricină, preoţii cu călugării, călugării cu preoţii, bătrânii cu tinerii şi poporul cu nobilimea. Toţi regii tremurau de faima împăratului neînvins, iar ei, care se duşmăniseră vreme îndelungată, au făcut pace şi s-au unit împotriva stăpânului lor, împăratul Romei.

Dar ei nu s-au ridicat la luptă deschisă cu acesta, ca să-şi măsoare puterile cu el, ci au uneltit mişeleşte împotriva împăratului, punând la cale un complot. Pentru a face o alianţă împotriva lui Frederic, s-au întâlnit în acel an trimişii a cinci capete încoronate. Grecii au încheiat un pact de neagresiune cu maghiarii pe o durată cinci ani. Mai mult, regele grecilor a scris regilor Turciei, Egiptului, Persiei şi Cumaniei că împăratul roman ar avea de gând să cotropească ţările lor după ce isprăveşte cu milanezii.

Aceeaşi temere o împărtăşeau şi regii Spaniei, Barcelonei, Franţei şi Angliei, căci şi acestora le scriseseră Roland (Alexandru al III-lea) şi cardinalii săi, pentru a sădi ura împotriva împăratului Frederic. Milano a fost cucerit şi zdrobit pe de a-ntregul. Cum se întâmplară acestea vom arăta pe scurt.

După venirea iernii drumurile deveniseră de netrecut, iar milanezii aproape că rămăseseră fără provizii; atunci aceştia au încercat a-i amăgi pe nobilii imperiali cu tot felul de propuneri înţelepte, pentru a câştiga timp şi a putea, cu forţele unite, să aducă provizii din Brescia sau Piacenza. Dar pentru milanezi totul a fost în van, căci şi-au risipit puterile degeaba.

După ce primiră numeroase avertismente şi după ce încercară alte şiretlicuri, li s-a dat ca ultim termen începutul postului mare; atunci milanezii, sleiţi de foame şi de privaţiuni, s-au oferit să se închine împăratului fără nicio condiţie sau să câştige bunăvoinţa acestuia printr-o înţelegere, în prima zi a lunii martie (1162), consulii oraşului Milano s-au înfăţişat dimpreună cu alţi douăzeci de nobili în faţa împăratului, s-au aruncat la pământ în faţa întregii curţi şi au predat oraşul, rostind jurămintele care le-au fost cerute, pentru ei şi pentru toti milanezii “.

“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila