Momente de referință din istoria universală – Apogeul stăpânirii otomane sub sultanul Soliman al II-lea

0
13

În anul morţii sultanului Soli­man al Il-ea (1494-1566), Im­periul Otoman se afla în cul­mea puterii. Turcii îl venerau pe acesta ca fiind cel mai mare conducător al lor.

El practica dreptatea, dezvolta agricultu­ra, meşteşugurile şi comerţul şi era darnic cu învăţaţii şi poeţii.

Soliman al II-lea i-a succedat la tron, la 22 septembrie 1520, tatălui său Selim I, ca sultan al Imperiului Otoman a cucerit în 1521 oraşele Sabac, Zemun şi Belgrad (29 august), precum şi insula Rhodos, după o ofensi­vă de şase luni (21 decembrie 1522).

Cu 100.000 de oameni şi 300 de tunuri a cucerit, pe 26 august 1526, oraşul Mohacs, iar pe 10 septembrie, Buda şi Pesta îi deschid porţile învin­gătorului.

În favoarea lui Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei, care a fost ales de o grupare ca rege, a întreprins la 1529 o a treia campanie spre Ungaria şi a ajuns cu 120.000 de oameni, pe 21 septembrie, până la Viena, dar, din cauza pierderii a 40.000 de oameni a renunţat, la 15 octombrie, la asedierea oraşului.

În toamna anului 1533, l-a trimis pe marele vizir Ibrahim spre Asia, unde cetăţi­le Ardsis, Achlath şi Van au fost cucerite, iar la 13 iulie 1534 capitala Persiei îi deschi­de porţile; Bagdadul a fost de asemenea ocupat şi teritoriul reorganizat.

În acest timp, în 1533, flota, sub conducerea şeicului din Barbarossa, a cucerit coroana Spaniei, iar la 1534 va îngenunchea Tunisul.

Apoi, Soliman a început un război care a durat doi ani îm­potriva Persiei şi a reînceput în 1551 un război împotriva Un­gariei. Abia în anul 1562 s-a restabilit din nou pacea.

Deşi avea deja vârsta de 70 de ani, Soliman a întreprins o nouă campanie militară împotriva Ungariei, dar a murit înainte de Szeged, la 5 septembrie 1566. La moartea sa, Imperiul Oto­man atinsese apogeul expan­siunii.

“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila