Momente de referință din istoria universală – Anne Boleyn, pe eşafod

0
53

Visele monarhice ale doamnei de curte Anne Boleyn, marchiză de Pembroke, s-au spulberat la 19 mai 1536. 

Pe pajiştea din interiorul Turnului Londrei, îi căzuse capul pe eşafodul îmbrăcat în catifea roşie, după ce, timp de trei ani, purtase coroana reginelor Angliei, în calitate de soţie a lui Henric al VIII-lea.

La 20 de ani, a fost primită în suita primei soţii a lui Henric al VIII-lea, Ecaterina de Aragon. Frumuseţea ei frapantă, firea ei cochetă şi spirituală l-au cucerit pe rege, sătul fiind de soţia sa, care era cu şase ani mai bătrână decât el. Însă toate strădaniile sale de a o cuceri pe fată au eşuat în faţa rezistenţei domnişoarei de la curte.

Anne Boleyn a fost avertizată prin exemplul surorii sale, care a fost sedusă, iar mai apoi părăsită de rege. Ea dorea să aparţină regelui, însă numai prin titlul de soţie legitimă a acestuia. Henric al VlII-lea a pus în mişcare toate mijloacele politice ale puterii, ca să obţină de la papă dispensa pentru divorţul său de Ecaterina.

De asemenea, la rândul său, însăşi regina a refuzat să-şi dea acordul, fiind susţinută de vărul său, regele Carol al V-lea.

Însă Henric al VlII-lea s-a încăpăţânat, s-a autoproclamat cap al Bisericii Angliei, iar cu ajutorul unui judecător obedient a obţinut divorţul şi s-a căsătorit cu Anne Boleyn. Însă doar după câţiva ani s-a stins pasiunea pentru prea de timpuriu ofilita sa soţie, iar prin naşterea fiicei sale, speranţa unui urmaş la tron fiindu-i spulberată, s-a hotărât să scape şi de această soţie.

Printr-o imprudenţă a Annei, care, la un turnir, i-a făcut unui nobil o favoare, aceasta i-a oferit motivul regelui de a o acuza de adulter şi de a o condamna la pedeapsa capitală.

 

“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila