Moartea veşnică

0
310

moartea ve;nic[„Măcar că în viaţa viitoare (în viaţa veacului viitor)” – zice sfântul Grigore Palama – „când vor învia trupurile drepţilor, vor învia cu ei şi trupurile nelegiuiţilor şi păcătoşilor, dar vor învia numai pentru a fi supuse celei de a doua morţi: chinului veşnic, viermelui neadormit, scrâşnetului dinţilor, beznei nepătrunse, întunecatei gheenei de foc. Zice Proorocul: „nelegiuiţii şi păcătoşii vor fi zdrobiţi laolaltă iar cei ce au părăsit pe Domnul vor fi nimiciţi”.122

În aceasta constă a doua moarte, cum ne învaţă Ioan în Apocalipsul său. Auzi-l şi pe marele Pavel: dacă trăiţi după trup, zice el, aveţi să muriţi, dacă însă omorâţi cu Duhul faptele trupeşti, veţi fi vii. El spune aici despre viaţa şi moartea proprii veacului viitor. Această viaţă e desfătare în împărăţie de-acum şi pururea; moartea este lepădarea în chinul veşnic. încălcarea poruncii lui Dumnezeu este cauza oricărei morţi, atât sufleteşti şi trupeşti cât şi a celeia căreia îi vom fi supuşi în veacul viitor, chinului veşnic. Moartea constă propriu zis în despărţirea sufletului de harul lui Dumnezeu şi unirea cu păcatul. Aceasta – pentru cei care au minte, este moartea de care trebuie să fugim; aceasta este adevărata şi îngrozitoare moarte. Pentru cei ce cugetă drept ea e mai îngrozitoare decât gheena de foc: Să facem tot ce ne stă în putinţă ca să o evităm! Să călcăm tot, să lăsăm tot, să ne lepădăm de împroprieri, fapte, dorinţe, de tot ce ne trage în jos şi ne desparte de Dumnezeu şi produce o asemenea moarte. Cel ce s-a înspăimântat de această moarte şi s-a păzit de ea nu se va mai teme de apropierea morţii trupeşti, având înscăunată în sine viaţa adevărată, pe care moartea trupească o face numai inalienabilă.

La fel cum moartea sufletului este propriu zis moartea, tot aşa şi viaţa sufletului este propriu zis viaţa. Viaţa sufletului constă în unirea lui cu Dumnezeu, tot aşa cum viaţa trupului constă în unirea lui cu sufletul. Sufletul despărţit de Dumnezeu prin încălcarea poruncii, a murit; dar prin ascultarea poruncii se uneşte din nou cu Dumnezeu şi învie prin această unire. De aceea şi spune Domnul în Evanghelie: „cuvintele pe care le-am cuvântat Eu către voi sunt Duh şi sunt viaţă”. Acelaşi adevăr l-a exprimat şi Petru, care a înţeles din experienţă rostul cuvintelor spuse de el Mântuitorului: „Tu ai cuvintele vieţii veşnice”. Dar cuvintele vieţii veşnice sunt cuvintele vieţii pentru cei ascultători; pentru nelegiuiţi, porunca vieţii se preface în cauză a morţii. Aşa şi Apostolii, această mireasmă bineplăcută a lui Hris-ţos, au fost pentru unii o mireasmă a vieţii întru viaţă, iar pentru alţii o mireasmă a morţii întru moarte. Şi iarăşi, această viaţă aparţine nu numai sufletului ci şi trupului, dobândindu-i nemurirea prin înviere. Ea nu doar că îl izbăveşte de mortalitate ci, odată cu aceasta şi de moartea neîncetată a chinului viitor. Ea dăruieşte trupului viaţa de-acum şi pururea în Hristos, nedureroasă, lipsită de amărăciune, cu adevărat fără de moarte. La fel cum morţii sufleteşti, adică a fărădelegii şi a păcatului, la timpul potrivit i-a urmat moartea trupească – unirea trupului cu pământul şi transformarea lui în lut, iar după moartea trupească a urmat aşezarea sufletului renegat în iad, tot aşa şi în urma învierii sufletului, ce constă în întoarcerea sufletului la uirmezeu prin ascultarea poruncilor dumnezeieşti.

Cuvânt despre moarte, Ignatie Briancianinov

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ