Misterele Universului – Soarele

0
52

Soarele este centrul sistemului nostru planetar. Avănd un diametru de 1.392.530 km, această sferă gazoasă este de aproape 110 ori mai mare decăt Pămăntul.

Soarele se învârtește o dată în jurul propriei axe în 26,8 zile. Masa sa este alcătuită în proporție de 78,4% din hidrogen și 19,8% din heliu.

În proportii foarte mici se găsesc și alte elemente chimice: oxigen (circa 0,86%), carbon (circa 0,4%) și fier (circa 0,15%).

Cât de cald este pe Soare

Suprafața Soarelui mai este numită și fotosferă. Temperatura de la suprafata astrului se ridică la circa 5.800 °C și creaște până la milioane de °C pe măsură ce se avansează către nucleu. Conform calculelor fizice, temperatura din nucleul astrului este de circa 15 milioane de °C.

Aici au loc reacții nucleare continue, prin care hidrogenul se transforma în heliu. Energia rezultată în urma acestei fuziuni nucleare se degajă în spațiu sub forma de radiate, în plus, materia se pune în mișcare: materia fierbinte se ridică către suprafața Soarelui, iar materia mai rece curge către nucleu. Aceste fluxuri provoacă erupțiile de la suprafața astrului.

Atmosfera Soarelui este alcătuită din trei straturi: fotosfera, invelișul aflat mai aproape de suprafață, cromosfera și coroana solară, ultimele două avănd o densitate gazoasă mai redusă.

Dezvoltarea vieții pe Pămănt 

Soarele reprezintă sursa energiei care constituie unul dintre factorii esențiali pentru apariția vieții pe planeta noastră. Soarele determină anotimpurile și lungimea zilelor de pe Pământ.

În fiecare secundă, Soarele transformă 4 milioane de tone de materie în radiație electromagnetică, care ajunge apoi pe Terra sub formă de lumină, căldură, radiație ultravioletă sau raze X (Röntgen).

Acest fenomen de ardere se repetă neîntrerupt de la formarea astrului în urmă cu 5 miliarde de ani și, conform calculelor astrofizicienilor, va mai dura cel puțin 5 miliarde de ani.

De unde provine energia Soarelui

Pănă acum o jumătate de secol, nu era foarte limpede de unde provine energia Soarelui. Însă Albert Einstein descoperise deja în anul 1905 faptul că energia se poate transforma în materie, iar invers, materia reprezintă de fapt o forma de energie. Această descoperire extrem de importantă pentru viitor a fost sintetizată de savant în celebra formula:
E = mc2 (energia = masa ori viteza luminii la pătrat)

În anul 1938, plecând de la ipoteza că energia solară își are originea în reacțiile nucleare din nucleul Soarelui, fizicienii von Weizsăcker și Bethe au descoperit faptul că transformarea hidrogenului în heliu, care are loc în miezul astrului, produce energie.

Conform calculelor astrofizicienilor, după transformarea întregii cantități de hidrogen în heliu, Soarele se va umfla întăi luând înfătișarea unei gigante roșii, după care se va micșora, devenind o pitică albă, care se va răci treptat.

O stea din Calea Lactee

Soarele nu este altceva decăt o stea fixă obișnuită de dimensiune medie, așa cum există nenumărate în univers Soarele se află la o distantă de circa 12 parsec în nordul planului galaxiei noastre și la o distantă de 7.700 pc de centrul acesteia.

Cu o viteză de aproximativ 220 km pe secundă, Soarele înconjoară centrul galaxiei o dată în 210 milioane de ani pe o orbită aproape circulară.

Din punct de vedere al structurii sale, Calea Lactee, care are un diametru de circa 100.000 de ani lumină, face parte din categoria galaxiilor spirală. Soarele nostru se află pe un braț al Căii Lactee, numit Brațul Orion, la o distanță de circa 32.000 de ani lumină de centrul galaxiei.

Aventura Cunoașterii – Universul. Sisteme stelare-Planete-Galaxii