Misterele Terrei. Marile provocări ale ştiinţei – Ceasul intern care ne conduce

0
94

dirty-873205_960_720

Nu mai este nici un secret că majoritatea organismelor, inclusiv omul, sunt supuse unui anumit ritm, dictat de către ceasul intern. Cronobiologia cercetează aceste procese.

Un deosebit interes îl prezintă ceasurile care reglează ritmul cotidian al omului. Psihologul german Jurgen Aschoff a făcut un experiment-cheie în anii 1960. El a ţinut sub observaţie un număr de subiecţi care s-au angajat voluntar să locuiască timp de 4 săptămâni într-un buncăr subteran, fără a beneficia de lumina zilei. Aici, ei n-au dus lipsă de absolut nimic, dar nu aveau nici un indiciu temporal.

EROARE UMANĂ

Catastrofe care nu pot fi uitate: cel mai mare accident nuclear cunoscut a fost explozia de la 26 aprilie 1986, în jurul orei 1,23, de la centrala Cernobîl, în Ucraina. În centrala nucleară de la Three Mile Island, lângă Harrisburg, în SUA, la 28 martie 1979, la ora 4,01, cade sistemul de răcire. Emisia accidentală a unui nor de metilizocianat din uzina de la Union Carbide, care omoară 2.500 de locuitori ai localităţii Bhopal din India, se produce la 3 decembrie 1984, la ora 0,15.

Toate trei catastrofele au fost consecinţa unor erori umane. N-a fost o întâmplare faptul că acestea s-au petrecut în orele nopţii, căci în acel răstimp omul este deosebit de neatent şi comite cele mai mari greşeli.

„În intervalul cuprins între miezul nopţii şi ora 6 dimineaţa, atenţia oamenilor scade drastic. Chiar şi cel mai bun muncitor poate să comită greşeli stupide”, constată profesorul Martin Moore-Ede, de la Universitatea Harvard din Cambridge, Massachusetts.

Cercetătorii sunt în unanimitate de părere că fiinţa umană este cauza reală a acestor catastrofe. Corpul omenesc nu este performant în egală mă sură în orice moment al zilei, nu funcționează mereu în acelaşi mod. El este tributar anumitor ritmuri care se repetă cu regularitate şi care sunt, evident, comandate de către un fel de ceasuri.

Între timp, cercetătorii au identificat la aproape toate fiinţele, nenumărate asemenea ceasuri – iar acestea dirijează aproape toate procesele vitale. Aceste ceasuri ticăie – asemănător bătăilor inimii, uneori în ritmul secundelor -dar pot avea şi un ritm zilnic sau chiar sezonier. Tactul poate fi imprimat de factori externi (exogeni), ca şi interni (endogeni), pe care-i numim indicatori de timp, unele ceasuri neputând fi reglate deloc, altele doar greu, iar altele, foarte uşor.

ZIUA DE 25 DE ORE

Rezultatul: persoanele testate au prezentat un ritm zilnic aproape normal, dar pentru ei, ziua dura, în medie, 25 de ore. A reieşit, astfel, că în corp există un cronometru şi că, în absenţa luminii zilei, ceasul intern funcţionează ceva mai lent.

În urma experimentului se ridica, fireşte, problema palpitantă referitoare la „sediul” acestui ceas şi la diferitele „rotiţe” care-l fac să ticăie. Intre timp, aceste secrete au fost, şi ele, descoperite, cel puţin parţial. Cea mai mare importanţă o are în acest caz o formaţiune de mărimea unui bob de orez, situată în creier. Este plasată aproximativ la înălţimea bazei nasului, în spatele ochilor, deasupra încrucişării în formă de X a celor doi nervi optici. De aceea, numele său este suprachiasmatis nucleus, adică „nucleul de deasupra chiasmei”. Cercetătorii denumesc această zonă, pur şi simplu, SCN.

GLANDA DIN CENTRUL CAPULUI

De la SCN, fascicule de nervi duc la glanda pineală, denumită şi epifiză. In această glandă, de mărimea unei alune, care se află situată în centrul capului (în partea posterioară a diencefalului), se formează, printre altele, hormonul somnului, melatoni-na. Razele de lumină funcţionează ca indicatori de timp. Peste zi (în condiţii de lumină), glanda produce doar puţin hormon, în schimb, noaptea (în întuneric), considerabil mai mult. SCN este şi un „dirijor” şi dictează tactul pentru ritmul somnului, precum şi pentru multe alte bioritmuri ale corpului, melatonina servind, oarecum, ca baghetă pentru dirijat.

Între timp, cronobiologia a mai descoperit sute de asemenea bioritmuri. (Bioritmurile cronobiologiei nu au nimic în comun cu bioritmurile ezotericilor – aceasta, pentru evitarea unor confuzii). In acest sens, nu există deosebiri notabile între bărbaţi şi femei.

„Cine îşi cunoaşte bioritmul poate să scape de dureri. Vaccinul împotriva malariei poate fi uşor suportat dimineaţa, între orele 8 şi 11, dar după-amiaza provoacă întotdeauna suferinţe”, a constatat profesorul Helmut Stickl, din München.

„CIOCÂRLII” ŞI „BUFNIŢE”

Există oameni diurni şi oameni nocturni, denumiţi „ciocârlii” şi „bufniţe”. Astfel, „ciocârliile” nu au nevoie dimineaţa de un ceas deşteptător, se trezesc cu poftă de mâncare şi, încă de la primele ore ale zilei, se pun pe treabă. „Bufniţele” tipice sunt aproape contrariul acestora şi, de multe ori, adevăraţi fluturi de noapte, care abia spre prânz „se pun în mişcare”.

Oricum, a reieşit că aproximativ 20% din oameni pot fi împărţiţi în tipuri diurne şi nocturne distincte, deoarece, în principiu, nu prea reuşesc să-şi modifice ritmurile naturale de activitate. în schimb, pe alţii, chiar şi împrejurările externe de ordin general – condiţionări de ordin profesional sau personal – îi pot influenţa într-o anumită măsură.

Apoi, perioade mai îndelungate de muncă de noapte pot face ca şi un om diurn să devină aparent un om nocturn. Doar aparent, căci dacă asemenea constrângeri exterioare dispar, corpul îşi revine curând la ritmul natural. De aceea, mulţi cronobiologi şi cercetători ai somnului privesc oarecum critic modificările orare regulate, arbitrare, de la orarul de vară la cel de iarnă şi invers.

OBOSEALĂ PERMANENTĂ

Ceasul este dat înainte, respectiv, înapoi doar cu o oră, dar mediul încon-jurător, aşadar, ritmul diurn efectiv, cu stimulii săi (lumină-întuneric), nu se modifică. Cronobiologul Till Roen-neberg din München presupune că acest fapt ar putea duce la apariţia unei societăţi permanent surmenate! şi la randamente diminuate.

Altfel stau lucrurile în cazul călătoriilor cu avionul când, după zboruri! ce durează mii de kilometri, trecând prin drastice diferenţe de fus orar, se instalează temporar oboseala, tulburările de somn şi alte fenomene. În asemenea cazuri se modifică, realmente, şi mediul înconjurător, prin diferenţele de momente ale zilei şi deseori de durată a zilei, la care corpul trebuie să se adapteze pe parcursul câtorva zile.

Ceasurile biologice ale omului ticăie de la sine, dar ele pot fi modificate şi adaptate la alte condiţii. Este, de pildă, şi cazul schimbărilor de durată a zilei, în funcţie de anotimp. Astfel, oamenii obişnuiţi să trăiască sub influenţa anotimpurilor, cu intervalele lumină-întuneric în schimbare, se vor simţi altfel vara decât iarna. Corpul însuşi poate reacţiona diferit sub influenţa anotimpurilor – exemplu, renumita astenie de primăvară.

Acelaşi om însă se poate adapta la fel de bine la intervalele constante întuneric-lumină, determinate de anotimp, aşa cum se petrec lucrurile în apropierea Ecuatorului. Aici, durata zilelor şi a nopţilor rămâne aproape neschimbată şi nu există anotimpuri propriu-zise.

BIORITMUL OMULUI

  • 04.00 Organismul atinge minimul său de randament. Este momentul celei mai accentuate neputinţe. Arestările se fac cu precădere în acest moment.
  • 05.00 Nivelul melatoninei în sânge scade, corpul începe să elibereze hormonii activanţi.
  • 06.00 Tensiunea, pulsul şi temperatura corpului cresc; la această oră se înmulţeşte numărul de infarcturi.
  • 07.00 Sensibilitate maximă la durere. Reumaticii suferă acum cel mai mult. Corpul este deosebit de sensibil la frig.
  • 08.00 Corpul este invadat de hormoni sexuali, apetitul sexual atinge cota maximă.
  • 09.00 A sosit momentul pentru munca dificilă.
  • 10.00 Inima şi circulaţia suportă cel mai bine efortul, capacitate optimă de concentrare.
  • 11.00 Randamentul începe să scadă.
  • 12.00 Producţia de acid gastric creşte, dar scade secreţia de bilă.
  • 13.00. Organismul atinge cota minimă de randament. Este momentul potrivit pentru siestă.
  • 14.00 Simţul gustativ şi cel olfactiv ating punctul culminant, sensibilitatea la durere este redusă. Este un moment indicat pentru vizita la stomatolog.
  • 15.00 Timpul ideal pentru învăţat, întrucât acum memoria de lungă durată are o mare capacitate de asimilare.
  • 16.00 Temperatura corpului, tensiunea şi pulsul ating valori maxime. Bună capacitate de reacţie. Timp indicat pentru sport.
  • 17.00 Proasta dispoziţie şi deprimarea sunt în creştere.
  • 18.00 Corpul începe să se regenereze. Disponibilitatea de compromis este mare. Reacţiile alergice sunt acum foarte violente.
  • 19.00 Cel mai potrivit moment pentru activităţi manuale (de ex., bricolajul).
  • 20.00 Capacitatea de apărare a sistemului imunitar scade, sensibilitatea la infecţii creşte.
  • 21.00 Simţul olfactiv şi cel gustativ sunt pregătite pentru domeniul culinar.
  • 22.00 Corpul oboseşte. Este timpul de mers la culcare.
  • 23.00 Adesea, la gravide încep durerile.
  • 24.00 Capacitatea de concentrare este foarte redusă, pericolul de accidente este în creştere.
  •  01.00 Majoritatea organelor îşi cruţă forţele, în schimb, ficatul lucrează deosebit de activ.
  • 02.00 Cel mai mare calm. Tensiunea, pulsul şi temperatura corpului sunt la nivelul cel mai coborât.
  •  03.00 Profunzime sufletească, acum se înmulţesc cazurile de suicid.

Fireşte, bioritmul nu este acelaşi la toţi oamenii, aici mai intervine şi ereditatea. Astfel se explică, de pildă, şi faptul că nevoia de somn a fiecăruia este complet diferită. Există oameni care dorm puţin, care o scot la capăt cu 4-6 ore de somn zilnic, în timp ce persoanele care dorm mult au deseori nevoie de 10 ore sau chiar de mai mult timp.

Misterele Terrei, Marea provocarea a ştiinţei, Editura Reader’s Digest