Milostenie de samaritean

0
66

milostenieNu putem tăinui milostenia şi îndelungata răbdare a două suflete din Munţii Apuseni, pe care dragostea lui Hristos le-a unit pentru veşnicie prin rugăciune, prin jertfă şi feciorie. Este vorba de o creştină paralizată la pat de la vârsta de 48 de ani, care a fost trimisă de mică la un cămin de copii handicapaţi din comuna Abrud, judeţul Alba.

Fire evlavioasă şi răbdătoare, bolnava s-a împrietenit cu mulţi credincioşi care o cercetau regulat în suferinţa ei. Între aceştia o credincioasă din satul Lunca Merilor, comuna Bistra – Alba, luând binecuvântare de la duhovnicul ei, s-a hotărât să renunţe la căsătorie şi să aducă în casa părinţilor ei pe sora bolnavă pentru a o întreţine din salariul ei şi a o îngriji cu dragoste de mamă până la moarte. Şi a făcut aşa.

Ziua, bolnava se ruga singură în patul ei de suferinţă, iar binefăcătoarea ei lucra în fabrică din greu pentru a-şi întreţine viaţa amândouă, Doar noaptea, gazda făcea de mâncare, hrănea po sora ei în Hristos, întreţinea curăţenia şi după ce se rugau şi citeau câteva pagini din sfintele cărţi, cântau împreună câteva cântări duhovniceşti şi se odihneau de osteneala zilei. Apoi iar începeau de la capăt ziua următoare.

După mai mulţi ani părinţii gazdei voiau să-şi mărite fata. Însă ea, dorind să urmeze toată viaţa lui Hristos, şi-a construit alături din mila credincioşilor o casă mică pentru amândouă, şi acolo, în sihăstrie de taină, îşi continuă nevoinţa vieţii până astăzi, slăvind pe Dumnezeu prin rugăciune, prin răbdare şi prin nemuritoarea iubire in Hristos.

O dată pe  an,  vara,  sora îngrijitoare, îmbrăcata în  negru, îşi duce în pelerinaj pe la mănăstiri şi duhovnici iscusiţi pe sora ei de viaţă şi de suferinţă. Aşezată pe un pat portabil, ca o mireasă a lui Hristos, bolnava este închinată din mănăstire în mănăstire, zăbovind şi cerând cuvinte ziditoare de suflet de la părinţii duhovniceşti Nimic altceva n-o interesează, nimic nu întreabă decât cum să se roage din inimă lui Dumnezeu cum să dobândească darul lacrimilor, cum să-şi adune gândurile la rugăciune şi cum să sporească în smerenie, în răbdare şi în credinţă. Apoi caută cărţi de folos sufletesc pentru ele şi pentru creştinii care le cercetează şi, luând binecuvântare, pornesc amândouă mai departe cu Hristos în inimă.

Aceasta este crucea vieţii acestor două suflete unite prin dragoste pentru Hristos. Le ajută mulţi credincioşi din Munţii Apuseni şi nu puţini săraci şi suferinzi trăiesc din milostenia lor şi se întăresc în credinţă şi în răbdare prin sfaturile şi cărţile duhovniceşti pe care le dau celor ce au nevoie.

„Istoriare duhovniceşti”, Arhimandrit Ioanichie Bălan

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

[pro_ad_display_adzone id="95017"]

LĂSAȚI UN MESAJ