Milostenia curăţeşte totul

0
114

Oare nu este mare lucru să dai milostenie, cum a făcut şi fariseul, care spunea: Dau zeciuială din toate câte câştig (Lc. 18,12)? Oare nu sunt socotiţi unii ca aceştia fii ai Împărăţiei cerurilor, lucru despre care dă mărturie chiar Domnul În­suşi: Vinde averea ta, dă-o săracilor, şi vei avea co­moară în cer (Mt. 19, 21)?

Auziţi cuvântul Domnului? Celor ce dau mi­lostenie li se făgăduieşte un loc în ceruri. Totuşi, câteodată milostenia nu primeşte împărăţia ce­rurilor. Oare fariseul, cu toată milostenia sa, nu a fost lepădat de Dumnezeu, iar vameşul, care era lacom de câştig, nu s-a arătat mai presus decât el? Acesta s-a pogorât mai îndreptăţit la casa sa decât acela (Lc. 18, 14). Nu degeaba spune Apostolul: Dacă voi împărţi toată averea mea, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte (I Cor. 13,13).

Milostenia celui care ia cu sila de la unul şi dă altuia nu mai e milostenie, ci tâlhărie. Dacă zideşti biserică, iar pe aproapele tău îl ruinezi, asta e tâlhărie. Dacă faci câţiva săraci şi câţiva clerici să se roage pentru tine, dar nenumăraţi oameni plâng din pricina ta, asta e tâlhărie, nu milostenie. Oamenii de acest fel vor fi izgoniţi din Împărăţia cerurilor.

În Ierusalim era un oarecare om pe nume Sozomen, care, mergând pe stradă, a dat de un să­rac şi, făcându-i-se milă de el, şi-a scos haina şi i-a oferit-o. Când a venit seara şi a aţipit, s-a vă­zut într-o casă preafrumoasă, luminată foarte, înconjurată de felurite grădini cu verdeţuri minunate şi cu flori bineînmiresmate, unde cântau cu mare dulceaţă păsări de multe soiuri. Sozomen a privit cu mare mirare toate acestea, şi ia­tă că a venit la el un înger în chip de tânăr şi i-a grăit: „Urmează-mă!,,

Au ajuns la un palat acoperit cu aur, unde Sozomen a mai văzut încă un palat, împodobit cu nestemate, şi s-a mirat foarte de acea privelişte. Atunci au ieşit îngeri în chip de tineri înaripaţi, lu­minând ca soarele.

Aceştia au adus patru lăzi din aur şi le-au pus înaintea lui, ca şi cum ar fi aşteptat pe Căpetenia lor – şi iată că din palat a ieşit la înge­rii aceia un Bărbat preacinstit şi le-a zis: „Arătaţi-i acestui om ce haine i-au fost pregătite pentru că a fost milostiv faţă de săracul cel dezbrăcat!”

Deschizând una dintre lăzi, îngerii au înce­put să-i arate veşminte albe, împărăteşti, zicând: „Domnule Sozomen, îţi plac lucrurile acestea?” El a răspuns: „Nu sunt vrednic să mă uit nici la umbra lor!” Atunci i-au arătat haine a căror în­făţişare era ca a aurului, şi asemenea haine erau ca la o mie. Bărbatul-Căpetenie i-a zis: „Ţie îţi zic, Sozomene: ţi-am pregătit asemenea bunătăţi pentru acea singură haină cu care M-ai îmbrăcat prin sărac. Mergi, dar, fă acelaşi lucru, şi ţi se va răsplăti însutit!”

Sozomen a grăit cu frică şi cu bucurie: „Doam­ne! Oare asemenea răsplată a fost gătită celor ce fac milostenie?” Atunci, Domnul a zis: „Cu ade­vărat, aşa este, fiindcă oricine face milostenie cu cei săraci şi nevoiaşi va primi însutit şi va moşte­ni viaţa veşnică!”

Trezindu-se din somn, Sozomen a grăit: „În­trucât aşa mi-a zis Domnul meu, o să-i dau ne­voiaşului şi cealaltă haină” – şi aşa, le-a împărţit săracilor toată averea sa.

Pe Domnul Îl împiedică să vină la noi marea mlaştină a necurăției noastre. Să o uscăm prin înfrânare, să clădim peste ea pod prin miloste­nie. Daţi milostenie, zice Domnul, atunci toate vă vor fi curate (Lc. 11,41). Milostenia curăţeşte totul – prin urmare, şi păcatele.

Fii îndurat şi milostiv, ca în Ziua Judecăţii să-L afli pe Domnul milostiv faţă de sufletul tău. De ce să fii zgârcit în deşert? Căci nu vei lua nimic cu tine pe lumea cealaltă, ci gol vei pleca de aici. Mulţi au dobândit comori mari şi nenumărate, nenumărate bogăţii, şi totuşi nu au luat cu ei din­colo nimic din toată averea lor: toată bogăţia lor pământească au lăsat-o altora şi au plecat de aici cu mâinile goale şi cu sufletul ruşinat, iar ei înşişi au putrezit în morminte, bogăţia lor a pierit fără veste şi pomenirea lor a pierit cu sunet.

Sfântul Dimitrie al Rostovului, Sfaturi alese pentru viața duhovnicească, trad. din lb. rusă de Adrian Tănăsescu – Vlas, Editura Sophia, București, 2015