Mi-e foame și mi-e sete de iubire

0
65

În fiecare clipă mi-e foame de iubire.
Mi-e atât de foame! Tare, tare, tare!
Tânjesc după iubire ca albina după parfumata floare.
Tânjesc după iubire precum cerul infinit după soare.

Mi-e foame și mi-e sete de iubire!
Şi vreau să-mi alin setea de fericire,
De fericire autentică, ce-mi dăruiește aripi,
Ce-mi dăruiește sufletului, aripi de îngeri.

Aripi ce îl înalță spre Cer, spre lumină,
Aripi ce îl învăluie cald, în iubire divină,
Aripi de îmbrățișări sincere, vindecătoare,
Vindecătoare de orice amară întristare,
De orice suspinare, de orice răutate,
De orice invidie, de orice nedreptate.

Sunt însetată puternic de iubire, precum e pământul
Însetat de ploaie când e ars de Soarele –Toridul.
Sunt însetată de iubire, precum e însetat călătorul
De pe cărări de munte, ce caută arzător izvorul
Cu apă limpede de cleștar, cu apă răcoritoare.
Sunt însetată de iubire, cum e însetată o floare
De mângâierea tandră a lăcrămioarelor delicate de rouă.
Mi-e sete de iubire, așa cum cred sigur, că vă e și vouă.

Mi-e foame de iubire, mi-e o foame de lup hămesit.
De sinceră iubire, niciodată foamea nu mi-am ostoit.
Mi-e sete de iubirea de poveste, de iubirea de Rai sfânt.
De autentică iubire, niciodată setea nu mi-am potolit.

Iubirea e pentru întreaga mea ființă, apă vie.
Iubirea e aerul vital pentru a mea respirație.
Iubirea e pentru mine ca un magnet puternic
Ce mă va atrage cu forță în brațele sale – veșnic.

Iubirea mi-e sevă, mi-e izvor de căldură, lumină și speranță.
Iubirea mi-e vis îndrăzneț, frumos, mi-e bucurie, e a mea viață.
Fără afecțiune și iubire sufletul mi se usucă, încet-încet îmi moare,
Și nu sunt absolut nimic, rătăcesc haotic, fără țintă, pe-a vieții cărare.

Iubirea e muzica celestă a inimii mele, e zâmbet ce-mi înflorește-n suflet.
E imbold, e sursa motivației de a-mi petrece cu bucurie viața – dar de preț,
Dar de la Doamne Ce mă învăluie cu iubire necondiţionată în brațele Sale,
Ce mă iubește cu o iubire infinită, deşi nu merit, din cauza greşelilor mele.

Mi-e foame şi sete de iubire, mi-e foame şi sete de bunătate şi frumos,
Şi-L rog fierbinte pe Doamne să mă ajute să iubesc dezinteresat, ca Hristos.
Care iubeşte cu o iubire ce dă viaţă, cu o iubire ce te înveşmântă în: credinţă,
Nădejde, adevăr, dreptate, smerenie, simplitate, modestie, putere în neputinţă.

Îl rog adânc pe Doamne să mă ajute să fiu izvor ce potoleşte setea de iubire
A aproapelui meu, ce tânjeşte ca şi mine după: tandreţe, afecţiune, mângâiere.
Îl rog pe Doamne să mă ajute să dăruiesc iubire, ca să primesc în dar iubire.
Îl rog pe Doamne să mă ajute să iradiez în juru-mi: lumină, bucurie, fericire.

Îl rog pe Doamne să mă ajute să trăiesc şi să mărturisesc compasiunea şi iubirea,
Fiindcă iubirea e esenţa şi bogăţia vieţii e cea mai frumoasă stare, e FERICIREA,
Fericirea pură cu care umpli ,,contul bancar emoţional’’ al tău şi al celui de lângă tine,
Cont al ,,iubirii veşnice, necondiţionate, sănătoase’’, cont al ,,iubirii răstignite şi înviate’’

Iubind pe Doamne Îi săruţi inima cu săruturi înveşmântate în recunoştinţă şi sfinţenie.
Iubind pe aproapele dezinteresat îl învălui în mantie diafană de autentică prietenie.
Iubindu-te pe tine îţi trăieşti timpul vieţii frumos şi cu folos ca să păşeşti în veşnicie.
Iubind profund, curat, iubind fără nicio aşteptare, eşti vrednic următor al lui Doamne.

De ce nu mi-am potolit niciodată foamea şi setea de iubire?
Din cauză că nu m-am învrednicit de cea mai de preţ virtute,
De virtutea iubirii curate care te satură şi te adapă sufleteşte,
De virtutea care-ţi înveşmântă sufletul în stări divine, de poveste.

Mi-e foame şi mi-e sete de iubire….

Cristina Toma