Meseriile pe cale de dispariție, între trudă și recompensă sufletească

0
47

Printre tehnologii de ultimă generație și fabrici dotate cu echipamente profesionale, practicanții meseriilor pe cale de dispariție își câștigă cu greu existența și traiul de pe o zi pe alta.

1Meșteșugarii cu vechime și experiență în prelucrarea manuală a lemnului ori a materialului neferos au devenit fideli deplasărilor în târgurile, oboarele și în bâlciurile din țară. Pentru a-și câștiga existența aceștia se reorientează spre un alt grup țintă față de cel căruia i se adresau în urmă cu câțiva ani. Migala și efortul depus sunt date uitării atunci când rezultatul final al muncii este apreciat de cei care mai pun preț pe lucrul realizat manual.

De astfel de aprecieri se bucură meșteșugarii veniți din toate colțurile țării în Bâlciul din Alexandria, organizat anual, de Rusalii. Într-un spațiu generos, la periferia orașului, aproape de pădurea Vedea, meseriașii își expun mărfurile la a căror realizare au muncit în ultimele luni.

Mâinile crăpate și sudoarea frunții sunt semne ale efortului depus în practicarea unei meserii pe cale de dispariție. Arta de a da formă lemnului și culoare ulcelelor pare să nu mai intereseze generația actuală.

La capătul bâlciului, sub arșița soarelui, un meșteșugar în vârstă de 78 de ani încearcă să atragă clienți. Le face oferte tentante și scade valoarea produselor vândute sub prețul pieței. A venit în Alexandria tocmai de la Vălenii de Munte.

Vinde linguri, tocătoare și sucitoare. Speră că se va întoarce acasă cu un profit de 1.000 — 1.500 de lei în buzunar. Curând, are de gând să renunțe la această meserie. Lemnul nu mai este bunul lui prieten de altă dată care îl ajuta să își câștige traiul. Rămas ultimul practicant din neam al acestei meserii, Niculae Matei se simte nevoit să abandoneze principala sa preocupare.

“Meseria asta era cu valoare înainte. Acum și-a pierdut toată valoarea din cauză că materialul este scump. Depunem și multă muncă și înseamnă că o să dăm faliment cât de curând. Lucrăm cu lemn tare și cu lemn slab, plop, fag, paltin. Materialele le procuram de la patronii care au reziduuri și le plătim la balot. Practic meseria de mic copil. Am învățat de la părinți și dacă am lucrat câteva zile am prins imediat.

Înainte era la mare căutare. Acum nu se mai caută că au ieșit linguri din fier și ale noastre se demodează. Eu le fac manual. Folosesc doar strungul pentru sucitoare de plăcinte.

O lingură de lemn se face într-o oră, din lemn plătit și nu este rentabil. Costă doi lei. Într-o oră să plătești doi lei și să plătești și materialul, nu este bine. Mai târziu trebuie să ne lăsăm de această meserie. Copiilor mei nu le-a plăcut această meserie. Băieții mei au plecat în străinătate, deoarece nu au putut să aibă serviciu aici. Părinții și bunicii mei cu asta s-au ocupat. Odată cu mine se termină tradiția în familie. Omul nu îți dă mai mult. Mai puțin da”, povestește pentru AGERPRES Niculae Matei.

2Aceeași situație, alt domeniu de activitate. La câțiva pași de domnul Matei, două generații care prelucrează materiale neferoase își așează marfa în bătaia soarelui, parcă ar vrea să capteze atenția trecătorilor.

Zeci de tuciuri și ceaune de diferite dimensiuni, așezate pe jos par să își aștepte cumpărătorii care întârzie să apară în număr mare. Prelucrarea materialelor neferoase reprezintă venitul garantat pentru Robert, unul din membrii familiei Dorobanțu, venită din Argeș.

Un venit sub așteptări pentru care este nevoie de nopți pierdute în atelier, pe drum prin țară, prin oboare și prin piețe. Pentru atragerea celor care încă apreciază produsele casnice realizate în atelierul personal, Robert este dispus să taie factură, chitanță ori să elibereze bon fiscal. Pentru el, merită orice sacrificiu care îi poate asigura traiul.

“Munca presupune mult efort fizic și psihic. Trebuie să ai răbdare. Asta e sursa noastră de venit. Sunt niște tipare speciale făcute din lemn, pe măsura vasului de diferite dimensiuni. Le facem acasă, în atelierul propriu. În acest tipar avem un fel de argilă, nisip, ceva mai fin, un pământ mai fin care trebuie să ia forma vasului. Vasele sunt de diferite dimensiuni și după ce presăm cum trebuie ca să ia forma vasului se toarnă în matriță aluminiul topit prin încălzire la vreo 700 de grade. Se poate întâmpla să avem parte și de rebuturi din cauza materialului care nu este încălzit cum trebuie, dar nu este problemă, că sunt refăcute. Noi avem firmă de vreo 40 de ani din tată în fiu și suntem autorizați. Dăm și garanție la marfă, ceea ce rar se întâmplă. Acum nu prea mai merită, dar noi nu avem altă sursă de venit. Să furăm nu ne stă în caracter. Cele mai migăloase sunt discurile pentru friptură. Înlocuie discul de oțel. Sunt realizate din aluminiu și sunt migăloase. În argilă trebuie să iasă zimții care au formă de grătar. Se mai lipește materialul”, spune Robert Dorobanțu.

Printre meșteșugari iscusiți, de regulă bărbați, își face loc și doamna Rodica Verșanu, venită de la 340 de kilometri depărtare de Alexandria. Cele șapte ore făcute pe drum de la Piatra Neamț speră să îi aducă profitul mult așteptat. De 20 de ani prelucrează lemnul și îl transformă în mobilă. Nu vinde mobilier sofisticat și nici foarte modern, dar cu banii obținuți din această activitate speră să ducă mai departe afacerea moștenită de la părinți.

3“Nu se prea merită, dar altă ocupație nu avem. Este o moștenire de familie de la părinți la copii. Acum, tineretul mai mult pleacă. Practic această meserie de 20 de ani. Până vedem bușteanul din pădure făcut scaun, trecem prin multe faze. Lucrăm cu fag. Este un lemn mai rezistent. După stejar este a două esență. După aceea vine bradul, care este mai moale un pic. Pentru rezistență lucrăm cu fag. Trebuie luat bușteanul din pădure, tăiat, trebuie pus la uscat, apoi trebuie băgat în strung. În următorul stadiu, lemnul trebuie încheiat și lăcuit, vopsit. Cel mai mult prelucrăm tabureți de bucătărie, colțare, depinde ce se cere. Vindem mai mult la bucată că prețurile sunt așa cum sunt. Un scaun ajunge la 25 de lei, dar negociat mai și scădem. Puterea omului de cumpărare este așa cum este, prețurile sunt așa cum sunt”, mărturisește Rodica Verșanu.

Deși meșteșugarii practică meserii pe cale de dispariție, rodul muncii lor va dăinui generații întregi în casele românilor gospodari.

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ