Medicina creştină – Inima, sediul sufletului nostru…

0
40

„… o operaţie pe inimă înseamnă o cumpănă în viaţa unui om.“

– Domnule doctor Dan Cioată, a inter­veni chirurgical pe inima omului nu este un lucru la îndemâna oricui. De aceea, cred că ar fi potrivit să începem seria dialogurilor noastre cu o întrebare esenţială: Ce v-a determinat să alegeţi o specialitate atât de sensibilă şi, în acelaşi timp, atât de dificilă a medicinei – cea a chirurgiei cardiovas­culare – specialitate care implică o imensă responsabilitate. Vă asemăn cu un bijutier de maximă precizie, ştiut fiind că inima este bijuteria cea mai de preţ din universul corpului uman…

– Aş vrea să spun, în primul rând, că am convingerea că nu eu am ales, ci am fost ales.

Am fost ales pentru că fiecare venim pe lumea aceasta cu o anumită misiune dată de Bunul Dumnezeu, şi cred că mie mi s-a hărăzit această misiune în a-i putea ajuta pe oameni, fiind aproape de inima lor şi de sufletul lor, să pot să-i fac bine pe cei mici, pe cei mari, pe cei ce au ajuns la apusul vieţii lor, în măsura posibilului, cu mijloacele existente, dar în permanenţă cu credinţa că Bunul Dumnezeu mă va ajuta să-mi duc la bun sfârşit misiunea pentru care m-am pregătit mulţi, mulţi ani, multe zile şi multe nopţi, stând în faţa cărţilor, meditând, stând aproape de cel bolnav, trudind, plân­gând de multe ori în sufletul meu, dar şi bucurându-mă de cele mai multe ori când i-am văzut pe cei trataţi plecând pe poarta spitalului mai bine decât cum au venit.

– Despre inimă se spune că este locul sfânt al omului, locul în care sălăşluieşte picătura dumnezeiască pusă în fiinţa noastră ca o pecete de către Bunul Dumnezeu. Ce sentiment aveţi atunci când ştiţi că sunteţi printre puţinii pământeni care, la un moment dat, ţineţi în palmă această inimă a omului?

– Îmi place să spun că, în fiecare zi, între cele două palme ale mele, ţin viaţa şi moartea, pentru că în operaţiile pe inimă, numite şi operaţii pe cord deschis – când inima bolnavului este oprită iar funcţiile vitale ale omului sunt susţinute de o maşinărie întreagă, ce se numeşte inimă- plămân artificial – omul trece graniţa vieţii spre moarte, în accepţiunea laică a cuvântului.

Eu cred că sângele, cel dătător de viaţă, viaţa pe care Dumnezeu a pus-o în noi prin acest sânge, ne ţine încă fără să trecem în moartea fizică.

Deci, sentimentul acela că ţin în palmele mele – când operez – atât viaţa cât şi moartea, mă face să cred că, prin munca mea, întotdeauna voi reuşi să fac ce doreşte Dumnezeu, dacă în iconomia Lui ştie că acel bolnav mai trebuie să-şi ducă misiunea pe acest pământ, deci să fie şi să rămână în viaţă, viaţa aceasta de om, trăitor al acestui pământ.

Şi pentru a ne pregăti noi, ca şi chirurgi, iar bolnavii ca şi oameni, spre viaţa cea adevărată, viaţa veşnică – pentru că o operaţie pe inimă înseamnă o cumpănă în viaţa unui om – trebuie să meditezi, să gândeşti, să-ţi pui problemele venirii tale, plecării tale şi relaţiei tale directe cu Dumnezeu.

Medicina ca misiune – întoarcerea spre medicina creştină. Mariana Pândaru, în dialog cu dr. Dan Cioată, chirurg cardiovascular. Ediţie revăzută şi adăugită. Editura Călăuza v.b., 2014