Medicament și aliment: Cimbrul de grădină

0
62

cimbruEste o specie anuală erbacee de cultură, dreap­tă, puternic ramificată, cu frunze liniar – lanceo­late, fără peri. Florile, de culoare violacee sau alburie cu pete roşii Ia interior, sunt grupate la nodurile superioare ale ramurilor. Mirosul este plăcut, aromatic, caracteristic, diferit de cel al cimbrului.

Compoziţie chimică

Părţile aeriene ale plantei, în timpul înflori­rii, conţin 0,5-2% ulei esenţial formal din carva col, pinerie cymene, canfene, acizi triterpenici liberi și săruri minerale.

Farmacologie

Datorită componentelor din uleiul esenţial și al acizilor triterpenici liberi, planta are acţiune carminativa şi expectorantă, iar datorită taninurilor, are acţiune astringentă.

Uleiul esenţial pur nu se recomandă nici în uzul extern, din cauza acţiunii iritante asupra mucoaselor şi pielii.

Recomandări

Se recomandă pentru stimularea apetitului, ca antidiareic, mai rar în bron­şitele cronice.

În asociere cu busuiocul, poate înlocui sarea din alimentele dietetice.

Mod de preparare şi administrare

Infuzie : din 2 linguriţe plantă la o cană cu apă, se beau 1/2 căni pe zi.

Cimbrul de grădină este mult utilizat în scopuri condimentare, în special în ţările vestice (Franţa, Germania).

Contraindicaţii

Uleiul esenţial poate produce iritaţii dennice şi asupra mucoaselor. Nu se utilizează nici în timpul sarcinii.

Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ovidiu Bojor

 

LĂSAȚI UN MESAJ