Maxime şi cugetări patristice, Sfântul loan Gură de Aur

0
48

aducerea_moastelor_sf_ioan_gura_de_aurAntropomorfism

Cel Nepătimitor grăieşte ca un om pătimitor. Dar, mai bine spus, ca o mamă cu copilul ei. „S-a întors inima Mea ca inima unei mame”. Dar nu s-a mulţumit cu cel dintâi cuvânt, ci a adăugat: „M-am tulburat întru părerea Mea de rău” (Osea 11, 8).

— Cum? Se tulbură Dumnezeu?
— Doamne fereşte! Dumnezeu nu se tulbură. Dar, după cum am spus, Dumnezeu se foloseşte de cuvintele de care ne folosim noi. [19, 8]

Anul Nou

Să preţuieşti astfel de zile, cum e ziua întâi a anului, să petreci în ele mai mult decât în celelalte zile, să aprinzi atunci lumini în piaţă, să împleteşti cununi, înseamnă să judeci ca un copil. Tu, creştine, ai scăpat de această nevolnicie, ai ajuns bărbat, ai fost rânduit ca locuitor al cetăţii cereşti. Să nu aprinzi dar în piaţă făclii, ci aprinde în cuget lumina duhovnicească! [11, 3]

De altfel, este cea mai mare nesăbuinţă să te aştepţi d tot anul să-ţi fie bun dacă petreci şi te veseleşti în ziua întâi a anului! Dar judecata aceasta, de a încredinţa viaţa noastră soroacelor zilelor, si nu strădaniei si voinţei noastre, nu este numai un lucru necumpătat, ci şi o lucrare diavolească. Îţi va fi bun tot anul nu dacă te îmbeţi în ziua întâi a anului, ci dacă faci cele plăcute lui Dumnezeu şi în ziua întâi, şi în fiecare zi. O zi este bună sau rea nu datorită zilei, căci o zi nu se deosebeşte de alta, ci datorită râvnei sau trândăviei noastre. Dacă faci bine, ziua îţi este bună; dacă păcătuieşti, e rea şi plină de chin. Dacă îţi rânduieşti viaţa în felul acesta, dacă eşti însufleţit de astfel de gânduri, îţi va fi bun tot anul, căci vei face în fiecare zi rugăciuni şi milostenii. [11, 2]

Apăsare sufletească

Nimic nu ne apasă şi nu ne strâmtorează atât de mult ca o conştiinţă rea şi nimic nu ne linişteşte şi nu ne face chiar de a zbura câte puţin ca o conştiinţă bună. Aceasta se poate şti şi din cele ce se petrec cu noi. [48, 12]

Apostol

Imită deci vieţuirea apostolilor, şi nu vei avea mai puţin decât apostolii! Nu minunile i-au făcut pe ei apostoli, ci viaţa lor curată! [29, 3]

Numele de apostol nu este un simplu nume, ci nume de dregătorie, numele celei mai mari dregătorii, al celei mai înalte dregătorii duhovniceşti, al dregătoriei celei de sus. [30, 3]

Armă duhovnicească

Arma cea mai puternică, zidul cel nebiruit, turnul ce nuse clatină, acesta este harul Domnului Iisus Hristos. [48, 32]

Nu asa, fraţilor, nu asa, ci chiar din vârsta cea dintâi îngrădiţi pe copii cu armele cele duhovniceşti şi învăţaţi-i a-şi pecetlui cu mâna fruntea şi, mai înainte de a putea ei să facă aceasta cu mâna, voi înşivă însemnaţi-le pe frunte semnul sfintei cruci. [49, XII]

Ascultare de Dumnezeu

Dumnezeu nu poruncise lui Avraam să jertfească pe fiul său pentru că voia să vadă vărsare de sânge, ci pentru că voia să arate voinţa lui Avraam, să-1 propovăduiască pe acest bărbat viteaz în mijlocul întregii lumi şi să înveţe pe toţi cei mai de; pe urmă că trebuie să pună poruncile lui Dumnezeu mai presus de copii, de glasul sângelui, de tot ceea ce este, mai presus! chiar de viaţă. S-a coborât dar Avraam de pe munte având cu el pe Isaac mucenic viu. [16, 5]

Avere

Nimic nu este atât de nefolositor şi împiedicător adevăratei cunoaşteri de Dumnezeu ca lipsa de minte şi alipirea de avere, fiindcă acestea două pregătesc pe om de a admira de aici, de a nu face nici o vorbă de cele viitoare şi de a-şi astupa urechile cu mulţimea grijilor. [49, V]

Deci nu spune astfel de vorbe nici tu în privinţa averilor, căci datoria celui ce primeşte este de a împărtăşi şi pe alţii din cele ce a primit. [49, X]

Unii, ca cei ce au câştigat averile de la Dumnezeu după dreptate, şi-au cheltuit totul împlinind poruncile lui Dumnezeu, iar alţii, care în câştigarea averilor s-au lovit de Dumnezei tot aşa au făcut şi în cheltuirea acelor averi, cheltuindu-le cu curvele si cu desfrânaţii sau îngropându-le în pământ şi astu-pându-le, iar cu cei sărăci necheltuind nimic. [49, XXXIV]

În ceea ce priveşte averile acestea trecătoare, nu poate să se facă cineva bogat în alt chip, dacă mai întâi nu a sărăcit pe altul, pe când cu cele duhovniceşti nu este aşa, ci cu totul dimpotrivă: nimeni nu poate ajunge bogat dacă mai întâi nu a îmbogăţit pe altul. Dacă nu vei folosi pe nimeni, nu vei putea fi bogat. [49, XL]

Maxime patristice, Sfântul Ioan Gură de Aur, protosinghel Teodosie Paraschiv

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ