Masada sau lumina libertăţii

0
608

Masada3

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”]

Loreta Popa

 Unele locuri au o încărcătură specială pe care o simţi mult timp după ce le-ai atins. Unul dintre acestea este Masada. Povestea acestei cetăţi nu este atât de cunoscută pe cât s-ar cuveni. Uitarea s-a aşternut şi peste ea. Dar pentru că aici Dumnezeu păşeşte uneori, dacă ai şansa să respiri aerul acestor înălţimi, această frumuseţe nepământeană va fi un punct de plecare în călătoria vieţii tale. O călătorie de redescoperire a fiinţei pe care poate nu ştiai că o găzduieşti. A luminii care ai fost de la începutul timpurilor.

Acest loc antic poartă numele de Masada, de origine romană, provenind de la originalul ebraic „metzada“, care înseamnă „fortăreaţă“. Deşertul neprietenos din jurul Mării Moarte a fost un obstacol prea mic pentru un rege puternic. Nici muntele înalt nu l-a impresionat, dimpotrivă, acesta a părut mai hotărât ca oricând să ridice o cetate aici, ca să rămână în memoria tuturor. Masada a fost construită cu un secol mai înainte de Hristos, fiind întărită şi extinsă în vremea regelui iudeu Irod cel Mare (37-4 î.Hr.). Multe din construcţiile ridicate pe vremea lui încă rezistă şi răspândesc un aer de maiestuozitate. Masada întrecea de departe orice construcţie din vremea ei şi după ceea ce turiştii au ocazia să vadă, şi astăzi este la fel. Trei terase abrupte sunt tăiate în munte şi oferă şansa unui echilibru al cerului cu pământul. Impresionante coloane de marmură atrag atenţia asupra frescelor, iar terasele oferă o imagine a Mării Moarte care îţi arată de ce Irod a ales acest loc ca bastion. Nu sunt aici copaci sau urme ale vreunei grădini. De pe zidurile fortăreţei pelerinii pot admira rămăşiţele taberelor romane care au încercuit Masada timp de trei ani. Încă se văd urmele rampei imense construite de romani până aproape de zidurile cetății. Un punct important aici, în cetatea Masada, a fost de alimentarea cu apă. În câteva locuri există rezervoare mari care adunau apa de ploaie. Irod a avut şansa să vadă eficacitatea poziţiei cetăţii atunci când, în timpul unei invazii a parţilor, el şi-a adăpostit soţia, mama şi surorile pe munte în timp ce muntele a fost asediat de regele rival Antigonus.

Masada

În anul 2001, fortăreaţa de la Masada a fost trecută pe lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural al Organizaţiei UNESCO. În anul 2007, pe locul fortăreţei a fost amenajat un amplu muzeu arheologic. Pe sângele celor care s-au sacrificat astăzi este unul din cele mai celebre locuri de concerte din lume. E greu să descrii Masada. Oricât talent ai avea, oricât de bogat ar fi izvorul cuvintelor tale, frumuseţea acestui loc rămâne doar în sufletul tău. Îl aşezi deoparte, pentru ca atunci când ţi-e greu să te hrăneşti şi să capeţi puterea de a merge mai departe. Am văzut cu toţii munţi stâncoşi, abrupţi, pereţi drepţi care nu-ţi dau şanse să îi poţi atinge, dar Masada întrece orice imaginaţie. Câte ar putea povesti vechea cetate dacă i s-ar da această şansă. Adevărul despre Masada începe de la revoluţia începută la Ierusalim care a dus la desprinderea a câteva ramuri de evrei. Una din ele, Hashmonaim, s-a îndreptat spre cetatea Masada. Acest  punct strategic în lumea de atunci era atractiv pentru multe popoare începând cu egiptenii din vremea Cleopatrei, popoarele barbare, Alexandru Macedon şi romanii. De ce spunem strategic? Masada se află la 500 m peste nivelul mării şi de aici exista posibilitatea de a supraveghea un teritoriu de mii de kilometri din cetate.

Cabina Masada

Munţii din jurul Masadei au arhitecturi curioase. Culoarea pietrelor este diferită de la un loc la altul, când roşie, când cenuşie, când albă ca sarea Mării Moarte pe lângă care treci în drum spre Masada. Accesul spre Masada se face din est dinspre Ierihon de-a lungul Mării Moarte sau din sud dinspre Ein Gedi, iar drumul se încheie la parcarea de la poalele muntelui. De acolo, ascensiunea se face cu telecabina, pe jos urcuşul poate dura cel puţin o oră. Se urcă panta abruptă a muntelui până la platforma pe care sunt cele mai misterioase ruine din lume. Ingenios construită, cetatea a reprezentat ultimul punct de rezistență al evreilor împotriva cuceririi romane. Evreii au jurat acolo sus: “Masada nu trebuie să se predea niciodată”, jurământ păstrat până în ziua de azi.

mozaic bun

Redescoperită în perioada anilor 1838-1842, de un grup de arheologi, fortăreaţa Masada a reprezentat o provocare. Taberele romanilor au fost descoperite în anul 1932, de arheologul Szoltan. Săpăturile au fost întreprinse între anii 1963-1965, sub îndrumarea arheologului Yigael Yadin, iar reconstrucţia cetăţii a început abia în anul 1966. Arheologii au scos la lumină mai multe vase de lut, cu inscripţii diverse privind conţinutul lor. Între acestea, s-au găsit şi sticle de vin, primite de împăratul Irod. Împăratul iubitor de confort, Irod cel Mare, a zidit în Masada mai multe băi personale. Una dintre cele mai mari şi spectaculoase băi din Masada a fost zidită pe o podea din piatră, susţinută de 200 de coloane scurte. Din afara acesteia, un coş de fum încălzea podeaua şi pereţii băii. Acesta este un sistem antic de încălzire prin pardoseală, utilizat în special de romani.

06 masada

În fortăreaţă se poate ajunge pe trei poteci înguste şi abrupte, la capătul acestora aflându-se porţi fortificate. După cucerirea Ierusalimului, de către împăratul roman Titus Flavius Vespasianus, în anul 70, fortăreaţa de la Masada a devenit ultimul refugiu al rezistenţei antiromane a iudeilor. Astfel, în anul 66, Masada şi-a dovedit din plin trăinicia. În interior se aflau 15 depozite de provizii, spre a fi de folos în caz de asediu. Acestea fuseseră zidite de Irod cel Mare, care le şi încărcase cu alimente şi cu arme. Romanii au înconjurat fortăreaţa, însă le-a fost cu neputinţă să pătrundă în ea. Asediul a durat vreme îndelungată, romanii construind şi o uriaşă rampă de acces. Rampa romană se poate observa şi astăzi, în partea vestică a fortăreţei. În anul 72, guvernatorul roman din Iudea, anume Lucius Flavius Silva, în fruntea Legiunii romane a X-a Fretensis, a ajuns la poalele muntelui Masada. Numărul total al soldaţilor romani care au fost chemaţi la Masada s-ar fi ridicat la aproape 9.000. Asediul roman a fost unul incredibil. Romanii au zidit împrejurul fortăreţei un al doilea zid, spre a nu putea scăpa nici un evreu. Zidul, gros de aproape 2 metri şi lung de 12 kilometri, făcea legătura între cele opt tabere romane. Mai apoi, ei s-au apucat să zidească o rampă de pătrundere în fortăreaţă, pentru aceasta ei cărând sute de tone de piatră şi pământ. Unii istorici susţin ca, pentru zidirea uriaşei rampe de acces, romanii au folosit sclavi evrei. Pentru a intra în fortăreaţă era nevoie de înălţarea rampei cu numai 10 metri. Rampa romană a fost terminată în primăvară anului 73, după câteva luni de asediu. Astfel, în ziua de 16 aprilie 73, romanii au ajuns la zidurile Masadai. La pătrunderea în interior, romanii au găsit toate clădirile incendiate, afară de depozitele de alimente, iar pe locuitori morţi. Există credinţa că evreii baricadaţi în fortăreaţă au preferat să se sinucidă decât să cadă în mâinile luptătorilor romani, care i-ar fi luat într-o aprigă robie. Deoarece sinuciderea este interzisă în religia lor, se spune că evreii au tras la sorţi câţiva bărbaţi care să-i omoare pe toţi ceilalţi, în cele din urmă rămânând unul singur, care s-a sinucis. Neincendierea depozitelor de alimente însemna acceptarea morţii din bărbăţie, iar nu din lipsa condiţiilor de supravieţuire. Josephus Flavius mărturiseşte că romanii au găsit în Masada arme suficiente pentru înarmarea a mai bine de zece mii de soldaţi. Un lucru ciudat este că din sutele de schelete care au fost la Masada doar  25 au fost găsite. Ele ar fi putut fi eliminate, dar atunci este inexplicabil de ce ultimele 25 au fost  „uitate“. Potrivit lui Josephus, romanii au descoperit o tăcere îngrozitoare atunci când s-au întors la munte în dimineaţa următoare, după incendiu. Numai două femei şi cinci copii s-au ascuns într-o cisternă de apă, spre a nu fi omorâţi. Aceştia sunt cei care au spus povestea. Aceştia sunt cei care au găsit curajul să spună adevărul.

descoperiri in Masada

Urme ale mai multor incendii au fost descoperite pe ziduri, nu doar un foc în conformitate cu Josephus. Pe de altă parte, incendiile ar fi putut fi ale rebelilor, chiar înainte să se sinucidă. Din păcate nu poate fi verificată veridicitatea acestor  date, deoarece asediul nu este înregistrat decât de romani. Mulţi cred acum că povestea a fost parţial adevărată. Unii rebeli şi-ar fi ucis familiile, în timp ce alţii au luptat până la moarte sau au fost arestaţi de către romani. Acest lucru a fost de obicei cu alte răscoale împotriva romanilor în restul ţării. Ca să înţelegem actul de sinucidere în masă e nevoie să mergem cu cel puţin 3500 de ani în urmă când Moise a urcat pe muntele Sinai fiind chemat de Dumnezeu. Atunci a primit Moise tablele sfinte sau Constituţia omenirii şi poruncă mare ca poporul lui Israel să nu mai fie în sclavie în vecii vecilor. De reţinut aici că porunca înseamna de fapt a lupta până la moarte şi nicidecum a te sinucide. În credinţa evreiască aceia care se sinucid se îngroapă lângă gard în afara cimitirului. Dar tot în acest context a spus Domnul: „Înţeleg că există cazuri de forţă majoră!“ Astfel în anul 72 e.n. după ce romanii au ajuns la porţile cetăţii (peste 10.000 de soldaţi), operaţie care le-a luat mult timp şi multe pierderi de vieţi omeneşti, nu s-au bucurat de nici o victorie. Cu două zile înainte conducătorul Hashmonaimilor, Eliezer Ben-Iair, a spus: „Să nu uităm cuvintele Domnului“. Şi aşa romanii au fost întâmpinaţi de cadavre (mai puţin două femei şi cinci copii) care au fost lăsaţi în viaţă prin voia Domnului pentru a continua credinţa Hashmonaimilor. Acesta este primul pas al independenţei poporului lui Israel, pas recunoscut şi transmis din generaţie în generaţie până azi. În armata israeliană sunt câteva unităţi speciale în care soldaţii ies la luptă cu… o pastilă de cianură la gulerul cămăşii. Rezistenţa evreilor baricadaţi în fortăreaţa de la Masada este, până astăzi, unul dintre cele mai puternice simboluri ale rezistenţei naţionale pentru păstrarea libertăţii şi a drepturilor religioase iudaice.

Masada_4

 

LĂSAȚI UN MESAJ