Martorul Învierii

0
41

martorȘi mahrama care fusese pe capul Său nu era pusă îmreună cu giulgiurile, ci înfășurată într-un loc deoparte. (Ioan 20, 7)

De ce atâta grijă pentru un lucru ce nu pare a fi de vreun folos? Mahrama care se afla pe capul lui Iisus a fost împăturită cu grijă de mâinile îngerești și pusă deoparte! Această mahramă își îndeplinise deja menirea, acoperind chipul mort al Mântuitorului, iar acum, după învierea Lui, părea că nu mai fac trebuință nimănui.

Și totuși, îngerii s-au îngrijit și de ea! De ce? Pentru că la Domnul nimic nu se irosește, ci El păstrează chiar și ceea ce purta semnul morții, dorind să Își arate biruința și prin aceasta.

Dintr-un simbol al lacrimilor, această mahramă s-a prefăcut într-un stindard al biruinței. Începuse prin a însemna nereușita, stricăciunea și moartea, dar de atunci înainte avea să vestească slava veșnică și viața cea nesfârșită.

Așa se întâmplă și cu multe din lucrurile trăite pe pământ cu durere: acestea vor apărea în veșnicie într-o lumină nouă, ne vor învăța să binecuvântăm și să slăvim cele pentru care am vărsat cândva cele mai multe lacrimi. Giulgiul era un lucru legat de moarte, dar a devenit martor al Învierii lui Hristos, una din dovezile faptului că acolo zăcuse Mortul înfășurat cândva în el, Care era deja înviat.

Și în viața noastră multe lucruri care păreau moarte, lipsite de viață, au înviat sub suflarea Celui ce nu va stinge feștila fumegândă (Matei 12, 20), Care reface cele dărâmate, cele nefăcute până la capăt ori rostite numai pe jumătate, Care pe cele nedesăvârșite le aduce la împlinire! Atunci înțelegem că acele clipe care ni s-au părut pierdute, ne-au adus de fapt, cel mai mare folos. Atunci viața noastră părea că bate pasul pe loc, fără scop și fără folos, Domnul ne ducea înainte fără să ne dăm seama, și în sufletul nostru se pregătea o cotitură mare, hotărâtoare. Locul care părea a fi pustie neroditoare a înflorit în chip minunat; chiar atunci când ne lăsăm pradă deznădejdii și rătăceam prin beznă, îngerii ne slujeau scoțându-ne din întuneric la lumină – la lumina cea minunată a iubirii dumnezeiești, în care toate ale noastre, până și cele mai umile, vor străluci cu o frumusețe nouă, nestricăcioasă, transfigurându-se.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” -Ed. Cartea Ortodoxă

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Banner 2 la suta

LĂSAȚI UN MESAJ