Marşul lui Roşca

0
58

În 1916, după moartea mitropolitului Ioan Meţianu, apoi în 1920, după moartea Mitropolitului Vasile Mangra (1918), arhimandritul Eusebiu Roşea, directorul Institutului teologic-pedagogic sibian, era convins că va fi ales în scaunul mitropolitan vacant.

A fost ales însă tânărul profesor Nicolae Bălan, care va păstori până în august 1955. Părintele Roşca a rămas supărat până la moarte.

De aceea, niciodată nu se alătura celorlalţi preoţi profesori care îl însoţeau pe mitropolitul Nicolae Bălan la intrarea sau la ieşirea din catedrală, la Sfânta Liturghie.

Intra întotdeauna la Doxologia mare sau chiar mai devreme şi ieşea când se cânta Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până-n veac.

Credincioşii au sesizat curând năravul arhimandritului, fapt pentru care au numit acest imn liturgic Marşul lui Roşca.

„200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015

Baner asculta RJS