Alpinistul Marius Gane: “Cât despre Everest … Majoritatea alpiniştilor şi-l doresc”

0
33

marius ganeMarius Gane, ambasadorul României îl alpinism și vicepreşedinte al Federaţiei Române de Alpinism şi Escaladă, care a realizat recent o dublă premieră românească în Anzii Cordilieri, explică, într-un interviu acordat Descoperă, ce înseamnă să fii un alpinist adevărat.

El povestește care au fost provocările pe care le-a avut de înfruntat în expediţia sa din deşertul Atacama, când a urcat pe cel mai înalt vulcan din lume – Ojos del Salado (6.893m). Expediția din Chile s-a încheiat la sfârșitul lui 2015, iar Marius Gane spune că a fost atras de specificul zonei şi de deşertul Atacama.

Alpinistul are la activ mai mult de 20 de expediţii. A fost în munţi din Nepal, Peru, Chile, Pakistan, Tibet – China, Caucaz, Turcia, Argentina, Kenya, SUA, Canada, Franţa sau Kîrghistan. Unele dintre expediţii au fost cu grad mare de dificultate, în vârfuri montane de peste 8.000 de metri, printre ele Everestul ( 8.848 m) sau Nanga Parbat (8.126 m), potrivit Descoperă.

Importanța escaladei

“Am început la 14 ani şi de atunci nu m-am mai oprit”. Cum în anii ’80 armata era obligatorie, el a decis să facă inginerie: ” Mai întâi a fost alpinismul, după a venit ingineria. Toţi băieţii voiam să facem o facultate care să ne scutească de o armată prea lungă şi pentru că mă pricepeam cât de cât la matematică şi la fizică, am ales ingineria”, mărturisește el.

“Alpinismul însemnă pereţi mai mari, altitudine, pe când escalada permite o lungime de coardă de maxim 40 de metri şi cu dificultăţi tehnice extreme. În alpinism, dificultăţile tehnice nu sunt la nivelul escaladei. Ce poţi face la malul mării e greu să faci pe un perete de 300, 500 sau 1.000 de metri înălţime”, a adăugat Marius Gane.

Marius Gane pe varful Chopicalqui

La  minus 25 de grade Celsius

Expediţia din Anzii Cordilieri nu a fost lipsită de greutăţi. Condiţiile meteorologice au fost destul de vitrege, așa că a avut parte de vânt şi mult frig.

“Cel puţin în ziua cu vârful, dimineaţa, au fost aproximativ -20, -25 de grade Celsius şi toată ziua vânt. Vârful a fost uşor, am mers pe potecă, dar condiţiile acestea de vânt şi de frig l-au făcut neprietenos. Asta cred că a fost porţiunea grea pe care am remarcat-o”, a explicat alpinistul.

Salvator montan

“Contează mult pregătirea fizică, pentru că trebuie să-ţi faci programul de aclimatizare, să-ţi cari echipamentul într-un timp cât mai scurt posibil, pentru că ziua e scurtă, iar condiţiile de zăpadă nu ţin foarte mult. Trebuie să urci dimineaţa cât e zăpada întărită şi trebuie să te mişti repede. Asta presupune antrenament. Trebuie să mergi repede în zonele cu risc de avalanşă sau de căderi de pietre şi numai între anumite ore, asta înseamnă că ai nevoie de viteză, deci, ai nevoie de antrenament”, a mai spus Marius Gane.

gane

El activează și ca salvator montan, membru (voluntar) în echipa Serviciului Public Salvamont Argeş (zona Făgăraş Sud), din anul 1988: “E greu să curpind într-o definiţie simplă ce înseamnă a fi salvator montan. De fapt treaba noastră principală este de prevenire, intervenţia e în ultimul stadiu când turiştii sau alpiniştii au probleme. Noi încercăm să fim în zone, în tot timpul anului. Să îndrumăm turiştii, să-i facem să se răzgândească să plece când condiţiile meteo nu sunt convenabile. Şi-n ultimă instanţă mergem să-i căutăm când chiar au probleme”.

Ajutor divin

Despre greutăţile alpinistului, Gane vorbeşte dintr-o perspectivă foarte optimistă: “E greu să evaluezi un risc maxim, dacă am scăpat, înseamnă că riscul a fost calculat şi nu prea mare”.

“În expediţia 2013, în Nanga Parbat, (Pakistan) am simţit că traversarea finală, de sub vârf, este riscantă, pentru că terenul e nesigur. Mergeam pe piatră friabilă, care se desprindea, nu era solidă. Zăpada se-nmuiase şi puteau să plece oricând felii de avalanşă. Acolo am simţit că riscul e destul de mare. Aveam şi bagaj greu, nu ne mişcam destul de bine. La 7.500 de metri e destul de greu”, a povestit Marius Gane, conștient fiind că a fost la un pas de nenorocire.

Everest-ul, visul oricărui alpinist

3

În 2015 nu a ajuns niciun alpinist în vârful Everestului ca urmare a cutremurului devastator din Nepal, care a ucis foarte mulţi oameni în tabăra de bază şi a distrus infrastructura. În plus, viitorul expediţiilor montane pe Everest nu se anunţă a fi unul fericit, oamenii de ştiinţă avertizând deja că peste 100 de ani acesta nu va mai putea fi escaladat, din cauza încălzirii globale.

“Cât despre Everest … Majoritatea alpiniştilor şi-l doresc. Am avut şansa să fac parte din expediţia românească care a ajuns acolo cu un buget corespunzător şi m-am bucurat că am putut să fac lucrul acesta. Everestul poate nu este cel mai scump, dar printre cele mai scumpe vârfuri din lume este cu siguranţă. Asta înseamnă că o persoană, pentru a se duce singură acolo, trebuie să plătească între 30.000 şi 50.000 de euro. Asta mie mi se pare foarte scump. Poate doar vârfurile din Antarctica depăşesc costurile unei expediţii pe Everest”, explică alpinistul.

Sfat pentru începători

“Pe Everest se poate ajunge doar în două sezoane foarte scurte – aprilie-mai şi septembrie-octombrie -, în restul anului e iarnă sau e perioadă de muson. Dacă perioadele acestea se vor extinde, probabil că va fi mult mai dificil de ajuns. În acest context, cred că expediţiile comerciale se vor înmulţi şi îşi vor urma cursul, cu trasee amenajate, cu ghizi, cu porteri de altitudine, cu şerpaşi. Iar alpinişii care vor mai mult de atât, vor încerca rute noi, vor repeta rute dificile care nu sunt amenajate pentru turiştii din toată lumea”, mai spune Marius Gane.

Pentru toţi începătorii în alpinism, Marius Gane are un sfat: “Șă încerce să găsească nişte instructori, nişte oameni cu experienţă care să-i ajute şi să-i îndrume şi să capete experienţă pe lângă ei. După aceea să încerce să-şi dezvolte capacităţile proprii”.

Ana Grama

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ