Mărinimia, dragostea cea mult recunoscătoare

0
157

marinimia– Gheronda, ce este mărinimia?

– Ce spune dicționarul? Cuvântul ”mărinimie” greu se traduce într-o altă limbă. Vezi, au grecii cusururile lor, dar au și două daruri de la Dumnezeu: mărinimia și vitejia cu care pe toate le prăznuiesc.

Dar să vă spun ce scrie în dicționarul meu: mărinimia este esența plină de evlavie a bunătății; dragostea cea mult recunoscătoare, care este numai bunătate și smerenie. Este dragostea curățită a omului smerit, care nu pune deloc egoism în ceea ce face și a cărui inimă este plină de finețe duhovnicească, sensibilitate și recunoștință către Dumnezeu și către chipurile lui Dumnezeu, semenii săi.

Cei mărinimoși se topesc lăuntric de recunoștință față de Dumnezeu, pe care și-o manifestă duhovnicește în orice fel, ca niște copii ai lui Dumnezeu. Deoarece aceștia se mișcă în spațiul ceresc al doxologiei, primesc cu bucurie și încercările. Îl slăvesc pe Dumnezeu pentru ele, ca și pentru binecuvântări, și primesc continuu binecuvântarea lui Dumnezeu.

Cei mărinimoși sunt suflete nobile. Sunt mișcați de orice gest de bunătate din partea celorlalți, fie cât de mic, și se străduiesc să-l răsplătească. Dar orice ar face, au simțământul că nu l-ar putea răsplăti vreodată și niciodată nu îl uită.

– Gheronda, cel care îl iubește cu adevărat pe binefăcătorul său își vădește în felul acesta mărinimia?

– Cel care îl iubește numai pe binefăcătorul său nimic nu face. Dar, din nefericire, astăzi nici această mărinimie nu mai există; rar găsești un om care să aibă recunoștință. Ce mărinimie aveau oamenii mai demult! Îmi spuneau părinții mei că un industriaș austriac, stabilit în Adana, l-a scăpat pe tatăl meu de la turci. Apoi a dat faliment sărmanul și considera o jignire faptul de a mai rămâne în Adana, dar nici nu voia să se întoarcă în Austria. Atunci tatăl meu, care nu uitase niciodată că îi salvase viața, l-a luat la casa lui din Farasa și l-a îngrijit la bătrânețe.

– Mărinimia are o limită?

– Nu are limită. Este o mare și continuă nebunie… O nebunie duhovnicească!

– Gheronda, are mărinimia nevoie de discernământ?

– Mărinimia are și discernământ și sensibilitate și noblețe… Pe toate le are… Cel mărinimos nu este prost; poate să fie nedreptățit, dar Îl are pe Hristos înlăuntrul său, căci Cel mai nedreptățit este Hristos.

„Patimi și virtuți; Cuvinte duhovnicești”, Cuviosul Paisie Aghioritul

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ