Măiestrie şi perfecţiune

0
19

Dr. DeBakey, vestitul chirurg cardiolog, spunea: „Mă recunosc vinovat de a fi un perfecţionist. Pacientul de pe masă este o fiinţă omenească. Inima şi viaţa lui sunt în mâinile noastre şi o singură greşeală îl poate ucide. Trebuie să fiu perfecţionist”.

Nu putem decât să admirăm un asemenea chirurg. Dar de fapt există o deosebire între dorinţa măiestriei şi cea a perfecţiunii. Cea dintâi – dorinţa măiestriei – se poa­te atinge, aduce satisfacţie şi e sănătoasă. A doua – dorinţa perfecţiunii – este ade­sea de neatins, frustrantă şi nevrotică. Este nerealist să ne aşteptăm ca cineva să fie tot timpul perfect.

Stenodactilograful ce reface o scrisoare lungă din pricina unei greşeli mărunte sau şeful care îi cere să facă acest lucru, ar putea să se folosească cercetând Decla­raţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii. Când cel ce a scris documentul a greşit omiţând câteva litere, el a introdus literele lipsă între rânduri. Dacă acest lu­cru se poate accepta într-un document ce a dat naştere libertăţii americane, cu sigu­ranţă se poate accepta şi într-o scrisoare ce va fi citită în grabă înainte de a ajunge la coşul de gunoi.

Socrate era realist când spunea: „Am descoperit Utopia, dar nu pot găsi nici un om perfect pe care să-l pun în ea”.

Vitamine duhovnicești pentru întărirea sufletului. Zi de zi cu Hristos de-a lungul anului bisericesc, Anthony M. Coniaris