Maica Domnului, acoperă-ne cu Sfânt Acoperământul Tău

0
216

Maica Domnului, acoperă-ne cu Sfânt Acoperământul Tău, ca să ne înveșmântăm cu lumină, cu iubirea autentică și bucuria vieții ca dar de la Dumnezeu!

,,Acoperământul Maicii Domnului este strălucitor de lumină, pentru că el alungă dimprejurul nostru şi din noi întunericul iraţional al patimilor şi viforul ispitelor, dar şi pentru că prin el străbate ca printr-un nor străveziu lumina soarelui Hristos’’ (Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae)

acoperamantCând sunt împovărată de grijile vieții și mă simt copleșită de acestea, uneori cad în deznădejdea cea rea care paralizează și ține sufletul în întuneric, dar alteori ridic ochii la Cer și mă rog Măicuței Sfinte să mă acopere cu Sfântul Său Acoperământ, ca să fiu eliberată de toate grijile, temerile și fricile mele, ca să fiu eliberată din lanțurile grele ale patimilor mele. Ridic ochii la Cer și cred cu tărie că Maica Domnului mai strălucitoare decât soarele mă acoperă cu mantia iubirii de mamă, mă acoperă cu mantia blândeții și bunătății, cu mantia bucuriei autentice, a bucuriei vieții ca dar de la Dumnezeu. Mă simt atunci îmbrăcată în lumină și iubire, ochii mi se umplu de lacrimi de iubire, evlavie și recunostință pentru Maica cerească și mă simt puternică, mă simt gata să înfrunt orice greutate a vieții, gata de a îndepărta orice obstacol de pe drumul vieții mele, obstacol care mă îndepărtează de Hristos, de spațiul Învierii Sale, care mă îndepărtează de împărăția Lui Dumnezeu.

E așa de bine când te simți ocrotit/ă de Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului. Atunci sufletul tău cântă o simfonie celestă, sufletul tău se înalță pe aripile credinței, nădejii și dragostei, ACASĂ, sufletul se simte ușor ca un fulg de zăpadă, ca o adiere de primăvară, ca o aripă de înger, e atât de fericit și de bucuros, simte că nimic nu-i poate răpi pacea și liniștea, simte că sub ocrotirea Măicuței Cerești are nădejde la mântuire, are nădejde la viața veșnică, fiindcă Maica Domnului îi este puternică apărătoare și mijlocitoare în fața Tronului Sfintei Treimi.

Ochii mi se umplu de mărgăritare de iubire și recunoștință când îmi amintesc de nenumăratele binecuvântări ale Măicuței mele din Cer, de binecuvântările știute și neștiute și atunci îi cânt cu glasul iminii un cântec de slavă, o baladă de dor și de iubire. Nu am voce, dar cu glasul inimii îi cânt alături de îngerii din cer, îi cânt alături de heruvimi și serafimi, alături de sfinții care au iubit-o și au venerat-o care au slujit-o cu iubire și credință cu întreaga lor viață, alături de creștinii care o iubesc și care o cinstesc neîncetat. Îi cânt cu note de iubire și o rog să mă ajute să am mereu credința că e grabnic ajutătoare întregului neam omenesc, să am credința că mă păzește pe mine și întreaga lume de foamete, de cutremur, de secetă, de potop, de război, de răutate, de ură, de deznădejde, de egoim, de indiferență, de prejudecăți și judecăți de tot felul, de cumpliții vrășmași, de diavolii care ne-au făcut sclavii lui umili și credincioși, de tot ce e urât și murdar, de tot ce ne apropie de iad și ne îndepărtează de Raiul iubirii și bucuriei veșnice.

Dar oare de ce sub povara grijilor de tot felul uităm să ridicăm mereu ochii la Cer, uităm să plecăm genunchii inimii la rugăciune, uităm să împletim fire de iubire și recunoștință în inima noastră, pentru Bunul Dumnezeu, pentru Măicuța Sfântă care ne iubește cu o iubire infinită, cu o iubire de mamă blândă și milostivă? De ce suntem atât de necredincioși și atât de nemulțumitori? De ce ne lipsim cu bună știință de ocrotirea Maicii noastre din Cer?

De ce ne lăsăm prinși în capcana celui rău care o urăște pe Maica Domnului, care o vorbește de rău prin glasul sectarilor, prin glasul celor fără de Dumnezeu, rătăciți în tunelul hulii și al ereziei? De ce? Fiindcă nu suntem prieteni cu rugăciunea, cu iubirea, fiindcă nu reușim să fim copii ai luminii, copii ai bucuriei, fiindcă nu suntem mădulare vii ale Bisericii Lui Hristos, fiindcă nu Îl avem pe Hristos în inima noastră, fiindcă nu avem Raiul în sufletul nostru, ci avem iadul, locul întânirii cu necredința, cu deznadejdea, cu ura, cu mândria, cu minciuna, cu invidia, cu egoismul, cu deșertăciunea, cu tot ce e mai întunecat și mai urât în lumea consumeristă, secularizată în care trăim astăzi.

Știm de ce ne lipsim oare, când ne trăim viața în afara Acoperământului Maicii Domnului, izvorul nesecat al milostivirii și al tuturor bunătăților? Ne lipsim de bucuria ca roadă a Duhului Sfânt, ne lipsim de Adevăr, ne lipsim de Viață, ne lipsim de credința autentică pe care o are creștinul ce are nădejde la mila și purtarea de grijă a Lui Dumnezeu și a Maicii Domnului, ne lipsim de binecuvântate daruri, ne lipsim de pace, de bunătate, de iubire.

Ferice de cei care cu evlavie credință și iubire o cheamă pe Maica Sfântă în ajutor atunci când valurile vieții lor sunt zbuciumate și învolburate, atunci când nu pot înota singuri spre țărmul  nădejdii. Ferice de cei care conștientizează că nu pot pot învinge furtunile vieții dacă nu sunt ocrotiți sub Sfânt Acoperământul Maicii Domnului. Ferice de cei care se roagă Maicii Mântuitorului Iisus Hristos cu multă evlavie și credință și-i încredințează toate bucuriile și necazurile lor. Ferice de cei care îi vorbesc ca niște copii, cu glasul sincer al inimii lor, așa:  Maica mea din cer, Te rog acoperă-mă cu lumina soarelui din inima Ta milostivă și iubitoare! Acoperă-mă cu iubirea Ta care vindecă orice rană a sufletului meu, orice durere provocată de nedreptatea, invidia, ura, judecata, egoismul semenilor mei! Maica mea, acoperă-mă cu Sfânt Acoperământul Tău ca să însetez de apa vie a credinței, ca să mă dăruiesc Lui Hristos cu întreaga mea ființă, cu toată viața mea, ca să trăiesc în spațiul Învierii Lui Hristos! Maica mea acoperă-mă cu Sfânt Acoperământul Tău ca să simt cum căldura iubirii Tale îmi topește gheața din sufletul meu! Maica mea nu mă lăsa să mă împotmolesc în mâlul patimilor mele, curățește-mi Te rog inima de toți spinii păcatelor ca să devină o grădină împodobită cu florile virtuților creștine și morale, în care Fiul Tău iubit, Mântuitorul Iisus Hristos să fie oaspete drag și permanent. Măicuță Sfântă, nu-i așa că Tu mă iubești și mă ții mereu în brațele Tale iubitoare cu care cuprinzi întreaga lume cu problemele și necazurile ei? Nu-i așa că mă iubești cu inimă de mamă? Nu-i așa că sub Sfântul Tău Acoperământ mă pot păzi de toată lovirea cea veninată a vrășmașului diavol, mă păt izbăvi de toate primejdiile?

Să ne rugăm și noi Măicuței Domnului, asemenea acestor fericiți: Nădejdea noastră, Tu ești, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieții noastre nu ne lăsa pe noi, ajutorului omenesc nu ne încredința, Tu Însăți apără-ne și ne mântuiește sub Sfânt Acoperământul Tău, susţinut puternic prin rugăciunea Ta neadormită, ca să fim mereu ocrotiți, păziți, sprijiniți, binecuvantați cu daruri bune și de folos, ca să ne înveșmântăm cu lumină, cu iubirea autentică și bucuria vieții ca dar de la Dumnezeu! Amin.

Cristina Toma

LĂSAȚI UN MESAJ