Lucrarea vicleană a diavolului

0
39

lucrareaDar, ca să afli şi din altă parte că este mai vrednică de credinţă învăţătura proorocilor decât spusele celor înviaţi din morţi, ia seama la aceea că spusele unui mort sunt spusele unui rob, pe când cele spuse de Scriptură le-a grăit Stăpânul. Prin urmare, chiar dacă ar învia un mort, chiar dacă s-ar pogorî înger din cer, totuşi Scripturile sunt mai vrednice de credinţă decât toate. Căci Stăpânul îngerilor şi Domnul celor vii şi al morţilor, Acela le-a legiuit pe acestea. Şi că aceia care cer să vină morţii din lumea cealaltă cer lucruri de prisos, pot să o dovedesc, în afară de cele spuse, şi cu tribunalele din lumea aceasta. Cei necredincioşi nu văd iadul; pentru credincioşi este înaintea ochilor şi se vede, dar pentru necredincioşi nu se vede. Tribunalele din lumea aceasta se văd, şi în fiecare zi auzim că a fost pedepsit cutare, că i s-au confiscat averile cutăruia, că altul a fost trimis să muncească în ocnă, că altul a fost ars în foc, că altul a murit de alt fel de pedeapsă şi osândă. Şi, cu toate că făcătorii de rele, ucigaşii, vrăjitorii aud acestea, totuşi nu se înţelepţesc! Dar pentru ce spun că nu se înţelepţesc cei care niciodată n-au fost prinşi şi judecaţi? Adeseori, mulţi din cei care au fost prinşi şi au scăpat de osândă evadând din închisoare sau fugind din lanţuri, s-au apucat iarăşi de aceleaşi blestemăţii, săvârşind fapte cu mult mai groaznice decât înainte. Să nu cerem dar morţilor să ne grăiască de acelea despre care ne învaţă în fiecare zi Scripturile cu mult mai lămurit! Într-adevăr, dacă cei din viaţă s-ar fi folosit de pe urma învierii morţilor, Dumnezeu n-ar fi nesocotit, nici n-ar fi lăsat la o parte un câştig aşa de mare. El, Care ne pune la îndemână toate cele ce ne sunt de folos, în afară de asta, dacă ar fi înviat des morţii şi ne-ar fi adus veşti despre toate cele de pe celălalt tărâm, cu timpul ar fi fost dispreţuite şi aceste veşti. Mai mult, diavolul ar fi adus pe lume, cu multă uşurinţă, şi învăţături greşite. Ar fi putut arăta de multe ori năluciri de oameni în viaţă, sau chiar ar fi uneltit ca unii să se prefacă morţi şi să fie îngropaţi, şi apoi să-i arate ca înviaţi din morţi şi, cu ajutorul lor, ar fi putut să aducă în mintea oamenilor creduli orice-ar fi voit. Dacă acum, când nu se întâmplă asta, adeseori visele în care au apărut chipurile celor răposaţi au înşelat pe mulţi şi i-au smintit, cu mult mai mult dacă s-ar fi întâmplat asta şi s-ar fi întărit în mintea oamenilor gândul că mulţi din cei plecaţi pe lumea cealaltă s-au întors iarăşi; acel drac spurcat ar fi împletit nenumărate viclenii şi multă înşelăciune ar fi adus pe lume. Pentru aceea a încuiat Dumnezeu porţile lumii de dincolo, şi nu îngăduie ca unul din cei plecaţi şi întors aici să spună cele de acolo, ca nu cumva diavolul, luând pricină din asta, să răspândească printre oameni rătăcirile lui. Într-adevăr, când au fost prooroci, diavolul a ridicat profeţi mincinoşi; când au fost apostoli, a ridicat apostoli mincinoşi; când S-a arătat Hristos, a adus hristoşi mincinoşi; când Dumnezeu a adus pe lume învăţături sănătoase, el a adus învăţături stricate, semănând pretutindeni neghină. Prin urmare, dacă acum diavolul ar fi făcut asta, atunci ar fi încercat, prin uneltirile lui, să înşele pe oameni nu înviind morţi cu adevărat, ci înşelând vederile oamenilor cu vrăjitorii şi înşelăciuni, sau uneltind, după cum am spus mai înainte, ca să-i arate pe unii că au murit şi au înviat, şi aşa ar fi amestecat totul şi ar fi întors toate pe dos. Dar Dumnezeu, ştiind acestea mai dinainte, a oprit această viclenie; ne-a cruţat şi n-a îngăduit nimănui care ar putea veni cândva de acolo să spună despre cele de acolo oamenilor din viaţa aceasta, învăţându-ne astfel să socotim dumnezeieştile Scripturi mai vrednice de credinţă decât orice altceva. Dumnezeu ne-a arătat lucruri mai mari decât învierea morţilor: a adus la credinţă toată lumea, a alungat înşelăciunea, a adus din nou pe pământ adevărul; pe toate acestea le-a săvârşit cu pescari şi cu oameni de rând şi ne-a dat îndestulătoare dovezi de purtarea Lui de grijă. Să nu socotim dar că viaţa noastră se sfârşeşte o dată cu viaţa de aici, ci să credem că va fi negreşit şi judecată, şi răsplată a tuturor faptelor făcute de noi aici. Într-atât este de lămurit şi de vădit lucrul acesta tuturora, că şi iudeii, şi elinii, şi ereticii, şi orice om, oricare ar fi el, gândesc la fel în această privinţă. Deşi nu cugetă toţi cum trebuie despre înviere, totuşi toţi grăiesc la fel despre judecată, despre pedeapsă şi despre scaunele de judecată de dincolo, toţi spun că este o răsplată dincolo pentru faptele săvârşite aici. Dacă n-ar fi, atunci pentru ce Dumnezeu a întins cerul acesta, pentru ce a întărit pământul, pentru ce a întins marea, pentru ce a răspândit aerul? Pentru ce a arătat faţă de noi atâta purtare de grijă, dacă nu ne-ar ajuta până la sfârşit?

„Omilii la săracul Lazăr” – Sf. Ioan Gură de Aur

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ