Locuri sacre – Varanasi, India

0
173

beautiful_cloud_over_asian_temple_hdr

„Benares (Varanasi) este mai vechi decât istoria, mai vechi decât tradiţia, mai vechi decât legenda, şi chiar arată de două ori mai vechi decât toate puse la un loc!” – MARK TWAIN

Clădirile din Varanasi, cel mai venerat oraş din India se înalţă precum un decor de operetă la un cot al fluviului Gange. Mii de pelerini vin în oraş în fiecare an pentru a vizita templele, a parcurge unul dintre traseele de pelerinaj şi a se purifica în fluviul Gange. Dintre ei, mii nu mai pleacă niciodată, căci cei ce mor pe teritoriul sacru al oraşului Varanasi se eliberează de ciclul necurmat al naşterii morţii şi reîncarnării, pe care hinduşii îl numesc samsara.

Cunoscut şi sub numele de Benares, Banaras sau Hashi – Oraşul Luminii -Varanasi oferă, privit dinspre fluviu, cea mai spectaculoasă privelişte din ţară căci, cale de trei mile, turle, turnuri în etaje, mici sanctuare şi temple ţâşnesc în sus de-a lungul malurilor abrupte cu trepte sau ghat-uri care coboară până la apă.

În zori, pe când regele soare Suria mistuieşte ceaţa lăptoasă ce pluteşte deasupra fluviului, faţadele de gresie se dezvăluie în toată splendoarea aurită ca faţa netedă a unei stânci în care ar fi fost sculptate nişe boltite, conuri ţepoase, arcade şi coloane.

varanasi-in-india-17-high-resolution-wallpaper

La marginea fluviului mii de oameni se cufundă în apă, îşi toarnă apă pe cap sau meditează în poziţii de yoga pc treptele împânzite de umbrele. Pentru hinduşi nici un râu nu este mai sacru decât Gangele care, după cum spune legenda, a căzut din cer. Câţiva stropi din apa mamei Ganga sunt de ajuns pentru a spăla păcatele unei vieţi întregi şi cu toate că în fluviu se deversează zilnic tone de apă reziduală, fără a mai menţiona cenuşa morţilor sau chiar trupurile neînsufleţite, puritatea rituală rămâne neafectată.

Sadhul sau omul sfânt hindus şezănd cu picioarele încrucişate cufundat în meditaţie se retrage într-un spaţiu personal departe de zarva necontenită a oraşului Varanasi. Mulţi sadhu sau sannyasins sau cei care au renunţat la lume, pot fi văzuţi printre pelerinii obişnuiţi care sosesc în acest oraş sfânt.

Sticlele cu apă din Gange sunt foarte preţioase, iar apa fluviului este picurată pe buzele morţilor.

varanasi

Coborând de la turnurile şi clădirile înghesuite, treptele sau ghat-urile oraşului Varanasi sunt mereu înţesate cu oameni care se îndreaptă către Gange ca să se îmbăieze în apele sale. Nenumăraţi pelerini hinduşi invadează Varanasi în fiecare an pentru a-şi sfârşi zilele aici şi pentru a scăpa astfel de ciclul naşterii, morţii şi reîncarnării.

Pe măsură ce pe ghat se adună bărbaţi şi femei, tineri sau bătrâni, strălucirea sariurilor colorează malurile în culorile curcubeului, ca şi când apa, devenind la fel de pură ca şi cristalul, ar reflecta lumina, descompunând-o în culorile spectrului. Pe malul râului se înşiră peste 70 de ghat-uri, fiecare având istoria şi legendele lui.

Cel mai venerat este Manikarnika, unul dintre cele două ghat folosite pentru incinerare, unde trupurile neînsufleţite sunt arse, iar cenuşa lor este presărată pe spinarea de apă a mamei Ganga.

Sectorul de incinerări de la Manikarnika este administrat de o castă umilă numită Dom. Trupurile neînsufleţite, învelite în pânză albă sau roşie, sunt legate de o targă din bambus ca o scară şi aduse aici la intervale regulate. În timpul zilei focurile rugurilor sacre îşi răspândesc fumul peste fluviu după ce ceaţa dimineţii s-a risipit.

Noaptea, scânteile şi cărbunii incandescenţi aruncă umbre stranii pe faţadele clădirilor din piatră aflate în vecinătate. Deşi nenumăratele temple şi sanctuare de la Varanasi sunt consacrate mai multor zeităţi hinduse, Shiva este cel mai venerat dintre zei.

indian-sadhu-in-varanasi

Shiva, una dintre cei trei zeităţi care compun trinitatea religiei hinduse (alături de Brahma şi Vishnu) apare în mai multe ipostaze: el călăreşte un taur şi mânuieşte un trident al distingerii, dar poartă şi o tobă a creaţiei. El este adesea reprezentat ca un yoghin ascet, cu trupul mânjit cu cenuşă. Când nu este gol Shiva poartă o piele de tigru sau de elefant sau are şerpi atârnaţi în jurul gâtului. El este în acelaşi timp mirele graţios în veşmânt de mătase stând alături de soţia sa, Parvati.

Emblema lui Shiva este lingamul său, un simbol falie stilizat, asemeni unui vârf conic gros aşezat într-o bază circulară şi care reprezintă aspectul creator şi erotic. Acest simbol este reprezentat sub forma unui stâlp de lumină strălucitoare într-un mit hindus care are legătură cu Varanasi.

Această legendă spune că Brahma şi Vishnu îşi disputau supremaţia între zei când o coloană dc lumină arzătoare a ţâşnit între ei din pământ până la cer. Uimiţi de această apariţie uimitoare cei doi zei au început să o cerceteze. Vishnu în chip de mistreţ şi-a croit drum cu colţii până în adâncurile pământului, în timp ce Brahma, călare pe o gâscă s-a înălţat sus la cer. Dar nici unul nu a dat de capătul coloanei. Apoi, când s-au întors, l-au văzut spre surprinderea lor pe Shiva ivindu-se din coloana de lumină.

Vishnu s-a purtat plin de respect cu zeul, dar Brahma l-a tratat cu aroganţă. Drept pedeapsă, Shiva i-a tăiat unul dintre cele cinci capete. Însă capul tăiat i s-a lipit de mână şi oricât a încercat, Shiva nu a putut să scape dc el până când, după ce a umblat prin toată India a ajuns la Varanasi şi acolo capul a căzut, eliberându-l de consecinţele păcatului său.

varanasi_01_big

Pe lângă aura mitică în care apare, Varanas este şi unul din oraşele istorice al Indiei.

Pentru a-i afla originile este necesară o întoarcere în timp cu trei mii de ani în urmă, la epoca în care valea Gangelui era colonizată de descendenţii poporului arian care a invadat nord-vestul Indiei pe la anul 1500 î.Hr. în secolul al Vl-lea î.Hr. oraşul devenise capitala regatului Kashi şi primea vizita lui Gautama Buddha, fondatorul religiei budiste care a ţinut prima sa cuvântare la Samath, astăzi una dintre suburbiile oraşului.

În secolele următoare Varanasi s-a aflat sub controlul politic a diverse regate din nordul Indiei. În secolul al VII-lea Xuan Zhang, călător chinez, l-a descris ca pe o oază de copaci umbroşi, ape curgătoare străvezii, temple şi sanctuare. Cuvintele lui amintesc de metafora „pădurea încântării”, folosită cu referire la Varanasi în scripturile hinduse tradiţionale.

Varanasi a atins apogeul înfloririi sale în evul mediu, când a devenit capitala regilor Gahadavala, a căror domnie liberală a favorizat dezvoltarea religiei şi culturii hinduse. Această situaţie s-a modificat radical o dată cu invadarea nordului Indiei de trupele musulmane conduse de Mohamcd Ghuri la sfârşitul secolului al XII-lea.

varanasi-india-17

Caracterul sacru al locului nu i-a împiedicat pe agresorii musulmani să devasteze clădirile şi să distrugă templele. A fost nevoie de aproape 1.500 de cămile pentru a transporta prada.

În secolele ce au urmat valea Gangelui a fost stăpânită de musulmani, notabilă fiind perioada împăraţilor Moguli (1526-1857). În epoca lor, Varanasi a cunoscut un destin schimbător între perioadele de represiune cruntă şi altele de renaştere. De la instaurarea stăpânirii britanice în India la sfârşitul secolului al XVIII-lea, oraşul şi-a păstrat caracterul sacru şi reputaţia de important centru al culturii hinduse, în special o dată cu construirea universităţii Banaras Hindu Univcrsity în anul 1916. Până astăzi oraşul a rămas de asemenea şi un important loc de pelerinaj.

Cu turlele înălţându-se ca nişte flăcări metalice aurite, templul Vishvanatha este consacrat zeului Shiva. În sanctuarul interior credincioşii pot dobândi darshana, viziunea sfântă a zeului Shiva, reprezentat de lingam din piatră neagră aşezat într-un altar din argint masiv.

Unul dintre cele mai populare trasee de pelerinaj în jurul oraşului este cunoscut sub denumirea de Panchakroshi. Pelerinii se scoală înainte de răsăritul soarelui şi se îmbăiază în Gange la Manikarnika, înainte de a porni să înconjoare oraşul pe la periferic în direcţia acelor de ceasornic, străbătând un drum jumătate pavat, jumătate bătătorit. Patru hanuri oferă adăpost de-a lungul acestui drum de 50 de mile care necesită 5 zile şi presupune opriri la 108 locuri sfinte.

descarcare

Un traseu şi mai popular este Panchatirthi, care se desfăşoară de-a lungul Gangelui începând de la un ghat numit Asi, în sud. Pelerinii trebuie să se oprească şi să se îmbăieze la 5 tirtha sau în vad. Tirtha nu desemnează doar locurile de traversare propriu-zise, ci şi vadurile de natură spirituală pe unde oamenii pot trece din lumea „samsara” într-un tărâm transcendent al eliberării spirituale.

Rolul pelerinajului, atât în practică cât şi în dimensiunea sa simbolică, a avut din totdeauna o semnificaţie profundă în toate religiile. Implicită ideii de pelerinaj este cea de călătorie – pe plan concret pelerinul se îndreaptă către un templu, un oraş, un sanctuar, o relicvă. În plan spiritual pelerinajul înseamnă călătoria către adevărul suprem, către cea mai înaltă conştiinţă, către Dumnezeu; şi adevărata cale – adeseori anevoioasă şi istovitoare -serveşte la declanşarea efervescenţei spirituale şi a cunoaşterii de sine. Totuşi pentru mulţi pelerini sfârşitul călătoriei însemnă în primul rând nişte rezultate concrete.

SONY DSC

Pentru hinduşi, spre exemplu, a muri pe malurile Gangelui la Varanasi înseamnă a scăpa din circuitul constant al vieţii, morţii şi renaşterii. În lumea antică pelerinii parcurgeau drumul până la oracolul din Delfi uneori doar pentru a-i întreba pe preoţii zeului Apollo despre viaţa lor cotidiană – bunăoară despre afaceri sau despre căsnicie.

În evul mediu Europa era brăzdată de drumurile pelerinilor spre mormintele sacre – unul dintre cele mai importante fiind acela al Sfanţului Thomas Becket la Catedrala Canterbury din sudul Angliei. Pelerinajul creştin continuă şi în zilele noastre, mai cu seamă spre Lourdes în Franţa – cel mai asiduu vizitat sanctuar vindecător din lume.

Cel mai sfânt reper al lumii islamice este Mecca în Arabia Saudită şi mii de musulmani îşi urmează calea într-acolo an de an, parcurgînd hajj-ul, adică traseul locurilor sfinte din interiorul dar şi din exteriorul oraşului.

Dar pelerinajul nu se sfârşeşte întotdeauna la un templu sau la un sanctuar: muntele Kailas din Tibet, spre exemplu, încă mai are puterea să atragă devotaţii pe poteca pelerinajului de 50 de kilometri ce înconjoară piscul său înzăpezit.

tibet

Repere cronologice

Î.Hr. 1500

Poporul arian invadează India dinspre nord-vest; în secolele următoare vor popula valea gangelui
531 d.Hr. Gautama Budoha rosteşte prima sa predica la sarnath, o suburbie a oraşului Varanasi
635 Pelerinul chinez Xuan Zhang vizitează Varanasi
1194 Trupe musulmane ataca Şl devastează oraşul
1440 Se naşte Kabir; influenţat de islam Şl Hinduism el va deveni unul din cei mai vestiţi sfinţi Al oraşului Varanasi
1526 Începe domnia Împăraţilor Moguu În India
1707 Împăratul mogul Aurangzeb care a transformat mai multe temple hinduse In moschei, Moare

SE construieşte Banaras Hindu University; In anii 90 va deveni una din cele mai mari universităţi din Asia

1916
1948 India devine independentă, eliberăndu-se de dominaţia Marii Britanii

 

Locuri sacre, James Harpur