Locuri sacre – Pagan, Myanmar

0
77

ananda-pagoda-bagan-myanmar-19187230

„Văzut dinspre râu, ansamblul pare o scenă de pe o altă planetă, atât de fantastică şi de nepământeană este arhitectura” – Inginerul militar englez Henry Yule, în 1855 când a văzut Pagan prima oară

În mijlocul unei câmpii aride şi pârjolite de soare din centrul Birmaniei (redenumită Myanmar în 1990) peste 2000 de pagode şi temple budiste aflate în străvechiul oraş Pagan alcătuiesc una dintre cele mai extraordinare privelişti din Asia de sud-vest. Asa cum în unele limbi se foloseşte expresia „nenumărate ca stelele pe cer” birmanezii spun „nenumărate ca pagodele de la Pagan”.

Când soarele răsare între cer şi pământ, iar lumina dezvăluie vederii o buclă argintie a celui mai mare râu din Birmania, Irrawaddy o pădure de vârfuri ţepoase de turle, turnuri şi domuri conice străpung aerul ca nişte uriaşi cactuşi cu spini de piatră. Cât vezi cu ochii, un ansamblu de sanctuare (unele vechi de aproape 1.000 de ani) se desfăşoară de-a lungul malului estic al râului, pe o suprafaţă de 40 km pătrați. În unele zone ele sunt atât de înghesuite încât s-a spus că este imposibil să te mişti fară să atingi ceva sacru.

Templele şi pagodele de la Pagan au fost construite între secolele 11-13 d.Hr. La un loc, formează cel mai mare ansamblu de monumente budiste din lume.

bagan-temples

Unele sunt măcinate de vreme, cu cărămizile sfărâmate şi turlele prăbuşite, dar altele, precum marile temple Damma-yangyi, Anadna şi Thatpyinnu se înalţă precum munţii pe o câmpie netedă. Unele par nişte vârfuri acoperite de zăpadă cu turlele albe înălţându-se ca nişte stalagmite si cu faţadele ca de gheată care rezistă fară să se topească în dogoarea soarelui.

Conform tradiţiei, Pagan a fost fondat în 849 de regele Pyinbia, conducătorul poporului birmanez, popor venit aici din Tibet, în acea vreme birmanezii ocupau nordul ţării, în timp ce sudul era în stăpânirea unui alt popor numit Mon.

Primul care a unit Birmania sub o singură conducere a fost Anawrahta, care a ajuns pe tronul din Pagan în 1044. Personalitate strălucită, Anawrahta a câştigat coroana în urma unui duel, iar domnia sa marchează începutul propriu-zis al istoriei ţării. Rege puternic, Anawrahta era şi un om religios. Până la el locuitorii din Pagan se închinau unor spirite numite nats şi practicau budismul Mahayana (predominant în China, Tibet, Japonia şi Coreea) şi hinduismul.

Curând după suirea pe tron, noul rege a primit vizita unui anume Shin Arahan, un învăţător budist al şcolii Theravada (curent predominant în Asia de sud-vest şi în Sri Lanka) şi a îmbrăţişat imediat religia acestuia cu ardoarea unui convertit. Shin Arahan 1-a îndemnat pe rege să obţină una din cele 30 de copii ale scipturii sacre a religiei budiste, Tripitaka , aflată la regele Mon din Thaton, în sud, pentru a consolida noua credinţă.

Anavrahta a cerut imediat o copie dar a fost refuzat brutal. Atunci el a ocupat oraşul Thaton cu armata şi a dus la Pagan 30.000 de prizonieri Mon -călugări, învăţaţi, pietrari, aurari, tâmplari şi artişti -precum şi pe regele Mon în persoană, legat în lanţuri de aur şi însoţit de întreaga sa curte. Scripturile au fost transportate cu 32 de elefanţi albi si o bibliotecă specială a fost construită pentru a le adăposti.

harta-pagan

Infuzia de populaţie Mon a constituit un moment de răscruce în istoria de la Pagan. Meşteşugarii Mon au împărtăşit măiestria lor colegilor birmanezi, iar învăţaţii Mon au predat limba scripturilor, Pali şi alfabetul Mon, astfel încât birmanezii analfabeţi şi-au putut consemna în scris propria limbă. Shin Arahan i-a organizat pe călugării Mon de religie Theravada şi i-a trimis în lume pentru a răspândi credinţa lor.

În următorii 200 de ani Pagan a devenit centrul unui regat  cam  de mărimea Birmaniei moderne, legat de celelalte regiuni ale țării printr-o reţea extinsă drumuri. Cultivarea orezului s-a   dezvoltat   în urma construirii de canale irigaţii, iar comerţul cu Lanka, India şi alte ţări a  înflorit. Un articol de export deosebit de preţuit erau vasele smălţuite lucrate la Pagan.

Budismul Theravada, care este încă religia dominantă în ţară, predomina în Pagan, deşi cultul spiritelor dispăruse complet. Și Arahan a considerat că e mai înţelept ca budismul  să asimileze spiritele nat, decât să încerce să le smulgă din conştiinţa oamenilor. Astfel pe terasele marii pagode Shwezigon a regelui Anavrahta, acesta a așezat  statui de lemn a 37 de nats  tradiţionali pentru a atrage oamenii spre noua credinţă.

Shewezigon, ca şi alte pagode sau stupa, are în principal rolul de a adăposti  relicve sfinte. Se spune că aici s-ar afla oase ale lui Buddha, o copie a Dintelui Sfânt al Buddha aflat la Kandy în Sri Lanka şi o statuie de smarald a lui Buddha din Yunnan, China.  Construcţia se ridică în trei terase suprapuse,  ornamentate la colţuri cu pagode în miniatură.  Pe fiecare faţă se înalţă câte o scară orientată către punctele cardinale, scări ce contribuie și  ele la crearea impresiei de elan vertical. Cupola,  în formă de clopot, cu rotunjimi atenuate de un elegant vârf ascuţit, domină centrul construcţiei cu un aer de tăcere meditativă.

tumblr_nhnq2aumfk1r2xi60o4_1280

O statuie aurită a lui Buddha străluceşte în una dintre cele 4 încăperi, aflate de o parte şi de alta a unui coridor, în templul în formă de cruce numit Ananda. Făcută din lemn de tek şi înaltă de peste 30 de picioare, statuia este luminată natural printr-o deschidere ascunsă vederii, aflată deasupra Templul Ananda, ca şi alte temple birmaneze, este mai-degrabă un loc de meditaţie, decât un loc de rugăciune activă. Forma de piramidă în terase, pagodele laturale, cupola şi vârful ascuțit, sunt toate elemente tipice ale arhitecturii unui templu budist. În plan simbolic structura reprezintă vârful mitic al muntelui Meru.

După moartea lui Anavrahta, în 1077, următorul mare rege de la Pagan a fost fiul său vitreg Kyanzittha, care a ajuns pe tron în 1084. Conducător drept şi bun, care a domnit într-o epocă de pace şi prosperitate, el a îmbunătăţit relaţiile diplomatice cu China si a încurajat legăturile comerciale şi religioase cu Sri Lanka. A trimis un vas încărcat cu aur şi pietre preţioase în India pentru a plăti reparaţiile templului Mahabodhi de la Bodh Gaya (pag. 18-21) unde Gautama Buddha a dobândit iluminarea.

La Pagan, Kyanzittha a ridicat o serie de sanctuare, dintre care cel mai frumos este templul Ananda. Tradiţia spune că ar fi dorit să imite un templu dintr-o peşteră din Himalaya, care-i fusese descris cu multă măiestrie de opt călugări indieni aflaţi în vizită la curtea sa. Templul Ananda este construit din cărămidă îmbrăcată în stuc alb. În centru, sase terase se ridică pe un soclu pătrat, iar trecerea de la masivitate la eteric se face prin intermediul turnului în formă de stup, cu vârful său ascuţit.

Din centrul fiecăreia din cele patru feţe se dezvoltă în interior câte un vestibul, care împreună formează o cruce grecească cu cele patru braţe de lungime egală. Fiecare vestibul duce printr-un coridor slab luminat, către o încăpere în care statuia lui Buddha, de 31 de picioare, din lemn de tek, întâmpină vizitatorul cu o expresie senină.

gawdawpalin-temple-buddha

Lui Kyanzitha i-au urmat la tron în 1112 nepotul său Alaungsithu, un arcaş şi călăreţ iscusit care fusese iniţiat în budism de către Shin Arahan însuşi. Alaungsithu a devenit cunoscut pentru călătoriile sale peste graniţele ţării în Malaysia, Sri Lanka şi Bengal, ca şi pentru numărul mare de sanctuare pe care le-a ridicat la Pagan. Cel mai măreţ dintre ele este templul Thatpyinnu, terminat în 1144.

Cu o înălţime de 67 m, templul domină toate celelalte construcţii din oraş. De pe un masiv fundament pătrat o cupolă în formă de clopot, cu un vârf ascuţit se înalţă spre cer. Din vârf se vede râul Irrawaddy, curgând liniştit spre sud spre Rangoon şi peisajul selenar al câmpiei de la Pagan, cu sanctuarele ca nişte vulcani stinşi.

Alaungsithu a fost ucis de fiul său Narathu, a cărui scurtă domnie (1167-1170) a fost marcată de tulburări. Pentru a-si răscumpăra crimele, el a construit templul Dammayangyi, cel mai mare din Pagan. Templul este vestit pentru calitatea zidăriei. Se spune că Narathu i-a ameninţat pe zidari cu moartea dacă, după construirea pereţilor va putea introduce un ac între două cărămizi alăturate. Dar templul nu i-a purtat noroc regelui. El a fost asasinat de agenţi deghizaţi în preoţi, trimişi de un prinţ indian, a cărui fiică, soţia lui Narathu, fusese executată de acesta.

Epoca de aur a construirii de temple a luat sfârşit în prima parte a secolului al XlII-lea. Energia şi resursele consacrate atâtor monumente sacre a epuizat regatul sau cum spune un proverb birmanez „pagoda e terminată, iar ţara e ruinată”. Dar în cele din urmă sfârşitul a fost o consecinţă a acţiunii unei forte străine.

pagan-3

Templul Gawdawpalin, având râul Irrawaddy în spate, a fost construit în timpul domniei lui Narapatisithu (1173-1210). Inginerul britanic Cpt.Henry Yule, care l-a văzut în 1855, l-a descris „cu tencuiala albă strălucind, cu numeroase turnuleţe şi un vârf ascuţit în centru… înălţăndu-se precum o viziune difuză a Catedralei din Milano “.

Lovitura finală a venit în timpul domniei lui Narathyhapate, ultimul rege al dinastiei lui Anawratha, care a rămas în istorie pentru despotismul său şi pentru faptul că se lăuda că poate să înghită 300 de porţii de curry pe zi. În 1271 el a semnat sentinţa de condamnare a regatului Pagan, refuzând să plătească tribut lui Kublai Han, marele conducător mongol, care se încoronase împărat al Chinei. Războiul a izbucnit în 1283, cu invazia armatei tătarilor în Birmania. Narathyhapate, marele consumator de curry, şi-a pierdut apetitul şi a fugit din Pagan, câştigându-şi porecla de Tarokpyemin, „regele care a fugit de chinezi”.

În 1827 regele cel laş a fost ucis de propriul său fiu şi în acelaşi an nepotul lui Kublai Han, prinţul Ye-su Timur a ocupat Păgânul, instalând ulterior un guvern-marionetă sub conducerea unuia din fii lui Narathyhapate. Regatul Pagan s-a destrămat iar oraşul nu şi-a mai recăpătat niciodată prestigiul de odinioară. In secolul următor clădirile din lemn au început să se dezintegreze, doar templele şi pagodele de piatră au rămas să se macine încet, ca nişte schelete uriaşe într-un cimitir al elefanţilor.

pagan

Probabil că în istorie nu mai există alt oraș care să fi cheltuit atâta creativitate și atâtea resurse materiale pentru a ridica sanctuare. A fost poate visul de a face din Pagan un oraş sfânt, un oraş în care sufletele să-şi afle salvarea, cu munţii săi ridicaţi de mâna omului, aşezaţi pe malul râului unduitor Irrawaddy, aşa cum transpare şi din rugăciunea regelui Alaungsithu înscrisă pe una din pagodele înălţate de el: „Ci eu voi construi un pod peste râul Samsara (ciclul naşterii, morţii şi reîncarnării) şi voi duce pe cei ce se îneacă peste râu, în oraşul Păcii Eterne…”

Un basorelief de la Pagan îl reprezintă pe prinţul Siddhartha Gautama părăsind palatul călare. Gautama a renunţat la familie şi la bogăţiile lumeşti şi a pornit în căutarea sensului ultim al vieţii. În cele din urmă a dobândit iluminarea sau Nirvana şi a devenit cunoscut sub numele de Buddha – „ Trezitul” .

001_bmn8615

Repere cronologice
d.Hr. Pagan este fondat de regele birmanez Pyinbia
849
1044 Anawrahta, primul MARE conducător al BlRMANIEI, urcă pe tron
1084-1112 Locuitorii din Pagan trăiesc cea mai înfloritoare perioadă de pace și prosperitate
1144 Templul Thatpyinnu, cea mai mare construcţie, edificată de regele Alaungsithu este terminat
1283 Birmania este invadată de armatele lui Kubla Han
1287 Narathihapate ultimul conducător al dinastiei lui Anawrahta, moare. Fuga sa din Pagan i-a adus supranumele de „regele care a fugit de chinezi”

Locuri sacre, James Harpur