Locuri sacre – Muntele Kailas, Tibet

0
257

tibet

„Nu mai este alt munte precum Himalchal, căci el îi are pe Kailas şi pe Manasarovar. La fel cum roua se zvântă odată cu soarele dimineţii, tot aşa se iartă şi păcatele omenirii la vederea muntelui Himalchal” – Din epopeea hindusă Ramayana

Pe o întindere golaşă bătută de vânturi îngheţate, aflată în sud-vestul Tibetului, Muntele Kalais se înalţă deasupra unui şir de vârfuri stâncoase, precum luna plină deasupra orizontului. Calota de gheaţă inconfundabilă este ca o piramidă de cristal pe care răsăritul şi apusul soarelui o pictează în violet sau auriu iar în aerul rarefiat de la 5000m de picioare deasupra nivelului mării vârful străluceşte „mai puternic decât lumina a 1000 de sori” pe fundalul bolţii de cobalt a cerului.

Veneraţia cu care este privit muntele se datorează în parte aspectului său. Cei patru versanţi distincţi, tăiaţi precum feţele unui diamant, sunt orientaţi în direcţia punctelor cardinale. Pe versantul sudic, o fisură verticală ce se intersectează cu una orizontală creează imaginea unei zvastice, un străvechi simbol solar al fertilităţii. Versantul nordic, situat simetric, cu calota sa albă, imaculată justifică denumirea Kang Ritipoche, Nestemata Zăpezilor.

1446719052

Kailas este sacru pentru budişti, hinduşi, jainişti şi pentru bon-po, adepţi ai religiei Bon din Tibet, religie care a precedat budismul. Pelerini aparţinând acestor credinţe străbat ţinutul până la munte pentru a săvârşi ritualul circum-ambulaţiunii (parikrama), înconjurându-l la bază. Traseul are 52 km şi este marcat din loc în loc de tumuli, steguleţe de rugăciune fluturând în vânt, mici monumente pătrate cu acoperiş boltit (ehorten) şi mănăstiri care oferă găzduire binevenită.

Călătoria obositoare, pe un teren dificil, urcând şi coborând pante abrupte durează de obicei între una şi patru zile de mers pe jos. Unii pelerini zeloşi străbat traseul prosternându-se: întinşi pe jos cu mâinile întinse, se ridică în punctul unde ajung mâinile lor şi apoi repetă mişcarea, în acest fel este nevoie de o lună pentru a completa parcursul.

536d6acaf7e56f2c346dbc5b1b36edc2

Budiştii consideră că dacă săvârşesc parikrama o dată, sunt absolviţi de păcatele unei vieţi, în timp ce prin parcurgerea circuitului de 108 ori pot atinge Nirvana sau Iluminarea. Pelerinii mai săvârşesc parikrama în jurul lacului Manasarovar, care se află la câteva mile sud de Kailas, cu apele ca o bucată de mătase încreţită, brăzdată de nuanţe schimbătoare din cel mai adânc albastru. Separat de lacul Rakshal Tal, cu care se învecinează la vest, de o fâşie îngustă de pământ, Manasarovar arc 25km lăţime şi era pe vremuri înconjurat de 8 mănăstiri budiste. Hinduşii cred că lacul s-a născut din mintea zeului Brahma şi că zeul Shiva transformat în lebădă pluteşte pe el. O parte din cenuşa lui Mahatma Gandhi, marele lider spiritual şi reformator politic al Indiei, a fost împrăştiată pe apele lacului Manasarovar curând după moartea lui, în 1848.

Pentru hinduşi, ca şi pentru budişti, Kailas este lăcaşul zeului Shiva, înfăţişa aici cu familia sa, Parvati şi cu copiii lor. Hinduşii identifică vârful cu muntele mitic Meru. Acest munte cosmic este aşezat în centrul universului şi în jurul lui se rotesc soarele, luna şi stelele. Înconjurat de inelele concentrice a şapte continente, care alternează cu şapte oceane, cei patru versanţi ai muntelui Meru sunt îndreptaţi către cele patru puncte cardinale şi sunt făcuţi din aur, cristal, lapislazuri şi rubin.

harta

Majoritatea pelerinilor care vin la Kailas sunt budişti din Tibet, pentru care muntele este lăcaşul lui Demchog, un yidam (zeitate), cu patru feţe colorate în roşu, albastru, verde şi alb care poartă o blană de tigru şi o coroană din cranii umane. Soţia sa este Durje Phangmo, cea cu pielea roşie, care locuieşte pe un mic vârf aflat la vest de Kailns şi care alături de Demchog, apare de obicei reprezentată într-o îmbrăţişare erotică.

1413165356_motociclo-avventura-tour-in-himalaya

Hinduşii, pe de altă parte, venerează muntele ca fiind sălaşul zeului Shiva, distrugătorul şi regeneratorul, reprezentat adesea ca un ascet yoghin cufundat adânc în meditaţie pe vârful Kailas. Acolo el este întovărăşit de soţia sa, Parvali, venerată ca fiică şi personificare a Munţilor Himalaya.

Pentru jainişti, a căror religie originară din India secolului al VI-lea î.H. pune accent pe ascetism şi nonviolenţă, Kailas este cunoscut sub numele de Astapada, Aici Rishabha, primul sfânt al tradiţiei lor, a dobândit iluminarea.

În Tibet adepţii religiei autohtone Bonpo au considerat Muntele Kailas un loc sfânt, cu mult timp înainte de apariţia budismului. O legendă foarte cunoscută povesteşte despre o întrecere de magie între poetul budist şi ascetul Milarepa şi preotul bon Naro-Bonchung. Povestea simbo­lizează lupta pentru întâietate între cele două religii. Încleştarea a atins punctul culminant atunci când cei doi concurenţi au decis să se întreacă în escaladarea vârfului Muntelui Kailas.

kailash

În ziua stabilită, partizanii lui Milarepa au constatat cu stupoare că în timp ce Naro-Bonchung era foarte aproape de ţintă, maestrul lor părea să nu aibă nici un interes să termine lupta. Apoi, când Naro-Bonchung era cât pe ce să câştige, Milarepa s-a avântat depăşindu-şi adversarul şi a atins vârful înaintea lui: budismul a triumfat (faptul că Naro-Bonchung a fost autorizat să-şi facă reşedinţa pe un munte vecin presupune o reconciliere între cele două religii).

kailash_from_lhasa_img2

Rari sunt occidentalii care au ocazia să vadă sau să efectueze pelerinajul din jurul muntelui Kailas, tibetanii manifestând faţă de străini neîncredere şi ostilitate. Cu toate acestea, mai sunt din cei ce se aventurează totuşi până la platou deghizaţi şi care trebuie să înfrunte condiţii climaterice îngrozitoare, epuizarea, maladiile şi riscul de a fi capturaţi, torturaţi şi ucişi de soldaţii tibetani sau de bandiţi.

Primii occidentali care au înconjurat Kailas-ul, în 1715, au fost doi misionari iezuiţi – italianul Ippolito Desideri şi portughezul Emanoel Freyre. Muntele sacru i-a impresionat mai mult prin înălţime şi aspect decât prin dimensiunea spirituală. Pentru Desideri, el era „ascuns continuu de ninsoare, acoperit cu gheaţă şi zăpadă dar cele mai vătămătoare sunt râpele abrupte şi frigul atroce”.

kailas-land

De-a lungul secolului al XIX-lea, un important număr de exploratori, geografi şi aventurieri britanici au trecut frontiera pun nordul Indiei sub supravegherea autorităţilor britanice. Printre primii a figurat exploratorul şi antreprenorul William Moorcrofl şi însoţitorul său, aventurierul anglo-indian Hyder Jung Hearsey. Amândoi au intrat în Tibet în 1812 deghizaţi în pelerini hinduşi şi Moorcroft a devenit primul britanic care a văzut în depărtare Muntele Kailas, cu piscul înzăpezit. El a ajuns până la lacul Manasarovar înainte de a decide să se întoarcă în Nepal. Englezii în general au avut prea puţină consideraţie pentru conotaţiile sacre ale Muntelui Kailas. Acesta nu a fost şi cazul lui Ekai Kawaguchi, un călugăr budist japonez, care a întreprins un pelerinaj în jurul Muntelui Kailas, în anul 1900.

Kawaguchi a fost impresionat când a văzut prima oară muntele. Foamea, setea, viscolul îngheţat, epuizarea şi rănile cauzate de călătorie „îmi păreau precum praful, care fusese spălat şi purificat de apele spirituale ale lacului”. Suedezul Sven Hedin , un explorator curajos şi hotărât, care a trasat pe hartă mii de kilometrii din teritoriul tibetan, a fost şi el impresionat de aura sacră a muntelui. În 1907, la vârsta de 42 de ani, Hcdin a devenit primul occidental care a săvârşit parikrama in jurul Muntelui Kailas. Mergând de la o mănăstire la alta „aşezate precum pietrele preţioase pe o brăţară” Hedin a înconjurat muntele, „degetul care arată în sus către zeii atotputernici, care tronează precum stelele, în spaţiul incomensurabil”.

Între alţi pelerini din secolul al XX-lea care au lăsat descrieri devenite clasice ale Muntelui Kailas, se numără învăţatul tibetan de origine italiană Giuseppe Tucci şi austriacul Herbert Tichy. Călătoriile lor nu au fost lipsite de incidente. În călătoria sa din 1935, Tucci a avut parte de furtuni şi a fost atacat de bandiţi, care s-au speriat când însoţitorii săi au îndreptat spre ei aparatul de filmat aşezat pe un stativ.

Pe malul apelor sclipitoare ale lacului Manasarovar, o femeie din Tibet işi ridică mâinile închinându-se lângă flamură de rugăciune. Numit de tibetani Tso Rinpoche, Lacul preţios Manasarovar are, se crede, puterea de a vindeca. Această femeie are un bidon în care va duce apă sfântă în căminul său.

pic-distant-view-of-kailash

Un an mai târziu, Tichy, deghizat în hindus, a fost aproape cuprins de disperare când a fost descoperit într-o mănăstire de la Kailas, încercând să facă pe ascuns o fotografie. Adus în faţa lui Gorpon Sahib, guvernatorul Tibetului de Vest, care stătea în aceeaşi mânăstire, Tichy a fost obligat să-şi scoată ochelarii şi turbanul, dând la iveală ochii albaştri şi părul vopsit negru. Părul era însă convingător şi Tichy a reuşit să se descurce şi să scape de necaz cu ajutorul unui translator.

Cel mai merituos dintre pelerinii de la Muntele Kailas a fost însă Swami Pranawananda, care a vizitat muntele pentru prima oară în 1928. În următoarele două decenii, el a parcurs 23 de parikrama în jurul muntelui şi 25 în jurul lacului Manasarovar. Lucrarea sa „Pilgrim’s Companion” (Ghidul pelerinului) publicată în 1938, combină o proză impregnată de spiritualitate cu părţi mai pământene, cu sfaturi de călătorie precum: ce medicamente sunt recomandabile şi cum să se evite întâlnirile cu bandiţii.

Tibet. Mount Kailash. North face

Un alt autor al unei descrieri pline de viaţă a unui pelerinaj este bolivianul de origine germană Lama Anagirika Govinda.

El a trecut la budism în Birmania în 1928 şi a vizitat pentru prima dată Muntele Kailas 20 de ani mai târziu. Lucrarea sa „Calea norilor albi” evocă peisajul din Tibet, precum şi „peisajul interior” al pelerinului, starea de receptivitate mentală şi emoţională la care pelerinul ajunge trecând de obstacolele călătoriei.

Soarta Tibetului şi a pelerinajului la Muntele Kailas a cunoscut o întorsătură dramatică în 1950, când chinezii au ocupat ţara. În 1959, după ce aceştia au luat măsuri represive, Dalai Lama, liderul spiritual şi politic al Tibetului, a fugit din ţară în India. Drumul pelerinilor hinduşi prin Himalaya a fost închis. Apoi, în anii revoluţiei culturale din China (1966-1976), practicile religioase în China şi Tibet au fost supuse unor presiuni.

mtkailash

În anii ’80 China a adoptat o politică mai blândă în privinţa Tibetului şi a permis unui număr limitat de pelerini să intre în ţară. În prezent, situaţia politică a Tibetului este încă nesigură şi instabilă. Totuşi, cei care reuşesc să ajungă la măreţul munte sacru pot trăi clipe de „pace imensă”, care în cuvintele lui Lama Anagirika Govinda „umple inima pelerinului făcându-l imun la grijile personale, deoarece, precum într-un vis, el se simte una cu propria-i viziune”.

Doi tibetani aflaţi în parikrama pe Kailas depun ofrande la una din numeroasele stânci sacre ce se află de-a lungul traseului. Alţi pelerini înaintea lor au lipit pe stăncă obiecte diverse, precum propriile fotografii sau bani, sperând ca în felul acesta să fie binecuvântaţi.

tumblr_inline_nc7s6tmxzv1t1rlgd

REPERE CRONOLOGICE
d.Hr.

1040

Se naşte Milarepa despre care legenda spune că s-ar fi întrecut cu preotul Bonnaro- Bonchung în escaladarea muntelui Kailas
1715 Misionarii iezuiţi Ippolito Desideri şi Emanoel Freyre sunt primii occidentali care au văzut muntele Kalais
1812 William Moorcrow este primul britanic care zăreşte muntele Kailas, din depărtare
1900 Pelerinajul călugărului japon Ekai Kawaguchi, deghizat în lama sau maestru spiritual
1907 Exploratorul suedez Sven Heoin devine primul occidental care completează o parikrama în jurul muntelui Kailas
1938 Apare Ghidul pelerinului de Swami Pranavahanda
1950 China anexează regiunea Tibet
1959 Dalai Lama fuge din Tibet în India
1966-76 Revoluţla culturală din china în timpul căreia activitatea religioasă în tibet , inclusiv pelerinajul la muntele kailas au fost afectate.

Locuri sacre, James Harpur