Locul tăcerii în viața noastră

0
96

TACERE– Lumea intelectuală actuală este în marea ei majoritate atee. Ne puteţi da o nădejde celor care se doresc intelectuali ortodocşi într-un mediu sceptic sau chiar duşmănos?

– Dragă, eu pot să dau nădejde tuturor care vor să-I slujească lui Dumnezeu, că dacă se angajează, Dumnezeu îi ajută. Nu am nădejde pentru cei care se menţin în sfera ateismului, însă cei care vor să fie credincioşi pot să fie. Despre Pasteur – a fost un om foarte învăţat – se spune că se mirau toţi de el cât e de credincios, de practicant. El a fost catolic şi cineva mirându-se i-a spus: „Cum, tu care eşti atât de învăţat, eşti credincios ca un ţăran breton?”, pentru că în Bretania erau cei mai credincioşi pe atunci. El a zis: „Da, sunt învăţat şi sunt credincios ca un ţăran breton, dar dacă aş fi mai învăţat aş fi credincios ca o ţărancă bretonă”. Pot toţi care vor să se apropie de Dumnezeu. Să ştiţi că la Dumnezeu nu sunt intelectuali şi neintelectuali, la Dumnezeu sunt oameni care se apropie de El şi care nu se apropie de El. Şi cei care se apropie de El, intelectuali sau neintelectuali – pentru că oricum, cineva care a făcut o facultate, chiar teologică, cum am făcut noi, şi dacă a făcut şi altă facultate, e un intelectual, nu se mai poate zice că nu e intelectual, şi dacă e şi credincios înseamnă că toţi intelectualii ar putea fi credincioşi.

– Într-o lume şi într-o vreme în care se discută atât de mult, ne-ar fi de folos să aflăm mai multe despre locul tăcerii în viaţa noastră.

– Se zice că aşa cum înveţi să vorbeşti trebuie să înveţi şi să taci. În Pateric se spune că l-a întrebat cineva pe un părinte: „Ce-i mai bine, să taci sau să vorbeşti?”. Şi părintele a zis că „dacă taci pentru Dumnezeu e bine să taci şi dacă vorbeşti pentru Dumnezeu e bine să vorbeşti”. În orice caz noi nu urmărim tăcerea animalului sau tăcerea mutului, ci urmărim tăcerea ca un lucru care vine pentru disciplinarea vorbirii. Dacă vrei să vorbeşti cum trebuie, trebuie să înveţi şi să taci. În orice caz tăcerea trebuie urmărită numai ca disciplină, nu trebuie urmărită în sine, pentru că Dumnezeu ne-a dat cuvânt. Dacă eu de exemplu aş fi venit aici să vă vorbesc despre ce v-am vorbit şi dacă mă socoteam eu că hai că nu le mai spun nimic, şi stăteam cât stăteam, ce ziceau cei din sală? „Nu am venit să-l vedem pe omul acesta tăcând ci am venit să-l ascultăm”. Prin urmare, toate trebuie gândite la rosturile şi la măsurile lor.

„Prescuri pentru cuminecături” –Arhim. Teofil Părăian

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ